Psihologia Nocturnelor Muzicale

La 23.50 am coborat la intrarea din strada General Berthelot. Sosise invitata. Marina Constantinescu. Pe drum mi-am pus o mie de intrebari, oare cum o fi mai bine sa o abordez? In mintea omului simplu, criticul (fie el literar, muzical, de teatru, film sau mai stiu eu ce) este acea persoana acra, mereu nemultumita care te priveste cu spanceana ridicata mai tot timpul. Inconjurat de carti si de o aura de invatat, criticul impune respect si inspira teama. Cam acesta ar fi rezumatul ideilor care-mi "patinau" pe creier in timp ce ma duceam jos sa o iau pe invitata noastra. Spre surprinderea mea am dat peste o persoana zambitoare, foarte naturala, degajata si dornica de conversatie. In lift m-a intrebat pana la ce ora tine emisiunea. Dupa ce i-am raspuns, m-a intrebat zambind, pe un ton relativ calm: "Si eu stau pana la ora 5.00?". Reactia ei m-a amuzat teribil. Toti invitatii au aceiasi dilema si pe majoritatea ii uita Dumnezeu in emisiune pana la ora 4.00. Fireste acelasi lucru i s-a intamplat si Marinei Constantinescu. Aproape ca nici nu stiu cand au "zburat" cele patru ore alaturi de ea! Mesajele au curs fara incetare iar la final, cand am tras linie, am descoperit ca am primit prin telefon si SMS 106 mesaje. Fiind o emisiune cu un invitat din zona culturii este aproape de necrezut. Marina Constantinescu nu canta, nu vine nici din zona sportului si nu spune nici bancuri fara perdea. Dialogul, insa, a fost extrem de incitant. Pur si simplu nu te lasa indiferent. Andrei Partos a avut grija sa atinga cat mai multe subiecte: s-a vorbit despre muzica (Marina a venit cu CD-urile de care nu se desparte nici in masina, asa ca am ascultat si Maria Callas dar si Queen de exemplu), fotbal (totusi nu a spus cu ce echipa tine ca sa nu provoace scandal in familie), emisiunea Nocturne, proaspat scoasa din grila TVR si bineinteles despre teatru. Cei care au intrat in direct, si nu au fost putini, au vorbit si despre violenta care a cuprins programele TV.
Dupa ora 4.00 am combinat doua rubrici: Raspundem cand suntem in stare si Efectiv-Subiectiv. Unora le-am raspuns pe loc: cineva ne-a cerut Vinovatii fara vina cu Motu Pittis si am difuzat piesa cu promptitudine. Asta pentru ca s-a intamplat sa o avem la noi. Altora le-am raspuns la cereri mai vechi. Cum timpul a fost limitat, promitem inca o serie de raspunsuri data viitoare.
In incheiere, le adresam scuze celor care, desi au trimis mesaje text, acestea nu au fost citite pe post. Vina nu ne apartine. Dupa cum am spus, in aceasta editie am primit foarte multe mesaje SMS. Fiind atat de numeroase s-a blocat telefonul mobil si o parte din mesaje au fost primite dupa ora 5.00. Noi le-am notat pe toate si in editia viitoare veti primi raspuns! Va multumim pentru intelegere!

Sondaje

Astept raspunsurile voastre la acest mic sondaj! Va multumesc! Daca aveti alte preferinte (ceea ce este de asteptat) le puteti scrie la rubrica de comentarii!

Jethro Tull in concert la Sibiu

Sunt impresionata! Ian Anderson, liderul trupei Jethro Tull, m-a fascinat. Niciodata n-am vazut un om atat de degajat, deschis, cu un fin simt al umorului la o conferinta de presa. As fi putut sa stau ore intregi sa-i ascult povestirile! Concertul sustinut de Jethro Tull la Sibiu a fost senzational, si nu exagerez cu nimic. Afisele care impanzeau Sibiul anuntau ora de incepere a concertului, 21.00. Ei bine dragilor, la 21.01 britanicii au fost pe scena. Nu-mi amintesc sa fi participat pana acum la alt concert care sa inceapa la ora anuntata... Ceea ce a urmat pe scena a fost fabulos. Am fost si la The Rolling Stones. Am simtit atunci o explozie de energie din partea lui Jagger, hiturile, showul de lumini, efecte pirotehnice au dat savoare acelei seri. Si la Sibiu am fost martora unei explozii de energie doar ca a fost un pic diferit. Show-ul nu a mai avut atat de multe efecte vizuale, elementele centrale au fost muzica si Ian Anderson. Omul care a cantat la muzicuta, flaut, mandolina si care nu a stat o clipa locului. S-a creat o legatura extraordinara intre trupa si public. In Piata Mare din Sibiu au fost peste 15.000 de oameni. Dupa primele trei piese a inceput o ploaie torentiala. In cateva clipe Piata aproape s-a golit! Am ramas inmarmurita, imi parea rau pentru ca mi-a placut din prima ceea ce am vazut. Spre marea mea uimire dupa putin timp, in mijlocul furtunii, lumea s-a intors! Nu-mi venea sa cred ca desi era un spectacol in aer liber, fara bilet, oamenii au infruntat ploaia, s-au dus acasa sa isi ia umbrele si pelerine de ploaie si s-au intors sa asculte Jethro Tull. Ritmurile pieselor, care te duceau cu gandul Anglia de alta data, i-au facut pe oameni sa danseze in ploaie. In public erau si tineri de 20 de ani care aveau albume Jethro Tull acasa, si oameni de 30 de ani, de 40 de ani care au ii mai vazusera in Romania de doua ori. Am vazut si oameni trecuti de 50 de ani, poate mai entuziasmati decat oricare altii. In timpul recitalului (care a tinut mai bine de doua ore) am aruncat o privire peste multimea adunata in Piata Mare. Surprinzator: toti aveau privirea indreptata spre scena si se bucurau de muzica. Acelasi lucru l-am mai vazut la concertul Robert Plant. Fascinant!
Ziua am umblat prin Sibiu. Desi in magazinele din oras nu se gaseau albume semnate Jethro Tull, organizatorii au avut grija de acest amanunt. Astfel, prin tot orasul au fost instalate corturi de unde puteai cumpara, albume, tricouri, cani, palarii si multe alte suveniruri inscriptionate cu numele Jethro Tull si Sibiu Capitala Culturala Europeana.
Sincer, astfel de concerte mai vreau! Jos palaria pentru Ian Anderson si pentru trupa condusa de el!

Artistul fara repertoriu

L-am vazut pe Mihai Traistariu in recital la "Mamaia"... Postura de prezentator nu-l prinde. N-a stiut sa-si puna in valoare invitatii in recital. Pe Dorin Topala, fostul coleg din Valahia, l-a expediat rapid desi era ziua omului. Dorin a iesit val vartej din scena, aproape neprimindu-si aplauzele cuvenite din partea publicului. Ma gandesc ca s-ar fi gasit o persoana care sa-l instruiasca pe Mihai in ale prezentarii. Pana la urma este si asta o arta, nu o poate face oricine! Traistariu este artist si ar trebui sa stie cat de importanta este o introducere in scena facuta profesionist. De prezentare depinde foarte mult prima impresie pe care si-o face publicul despre artist, si nu in ultimul rand de ea depinde starea cu care intra in scena un interpret. Asadar, modul in care si-a chemat colegii in scena a fost pentru mine o dezamagire.
Ar mai fi un aspect de discutat. Succesul de la Eurovision l-a propulsat pe Mihai in topurile din Europa, mai nou artistul spera sa patrunda si pe piata din SUA. Ii doresc succes! Totusi, nu pot sa nu observ faptul ca in ciuda succesului cu Tornero, Mihai cam bate pasul pe loc... Iata, a trecut mai bine de un an de cand Tornero a facut senzatie in Europa via Finlanda, si interpretul nu a mai lansat decat o piesa: Dimmi si o no. Ceea ce mi se pare foarte putin. Atentie, nu ma gandesc la aspectul financiar. Dupa cum ati vazut, vuieste presa de milioanele de dolari care ii intra in cont lui Traistariu. Mult mai importanta mi se pare constanta unui interpret. In mod normal, un astfel de succes, ar fi trebuit sa-i aduca lui Mihai colaborari cu duiumul. Ceea ce nu s-a intamplat. Daca stau bine sa ma gandesc, in afara de Cat de frumoasa esti (lansata inainte de Eurovision), Tornero si Dimmi si o no (care nu cred ca va egala Tornero), alte piese nu-mi vin in minte. Am putea spune ca Mihai Traistariu este un artist bun fara repertoriu. In aceste conditii, ma intreb, cat de mult poate "supravietui" un interpret in show-biz?

Ravendark

Joi, 30 august. Sibiu. Piata Mare. Concert Jethro Tull. Pana la ora 21.00 cand britanicii au urcat pe scena, am avut timp berechet pentru o plimbare prin Capitala Culturala Europeana. Uite asa am ajuns in Parcul Astra din Sibiu. Cateva acorduri de chitara mi-au atras atentia, cineva facea repetitii. Aducea un pic cu Phoenix. Curioasa, m-am dus sa vad despre ce este vorba. Afisul era cat se poate de simplu: Classic meets Rock. Atat! Pe o scena micuta cativa instrumentisti faceau probe de sunet. In spatele scenei scria mare pe un banner: RAVENDARK. Muzica avea ceva placut, atragator. Hotarata sa aflu despre ce trupa este vorba am cerut cateva detalii celui de la pupitrul tehnic (singurul om care se afla acolo). Spre ghinionul meu, mai mult decat vedeam pe afis si pe banner, nu a stiut sa-mi spuna. Mi-a ramas insa mintea la acel concert acustic care se pregatea. Seara, am revenit! Vroiam un album sau macar o piesa din concert, prea suna bine. De data aceasta a fost cu noroc. Am vorbit cu organizatorii si cu managerul trupei, apoi cu solistul (Stefan). Un tip frumusel foc, cu simtul umorului care mi-a spus ca trupa Ravendark este din Germania si s-a infiintat in urma cu 12 ani. In muzica lor se regasesc elemente de heavy metal, gothic rock... Rock dur ce sa o mai dam cotita. Insa, show-ul de la Sibiu era diferit: concert acustic! De mult nu am mai plecat de la un eveniment atat de fascinata! Am primit doua albume (unul acustic si unul heavy). Partea amuzanta este ca atunci cand am ajuns acasa am descoperit ca pe albumul cu muzica acustica nu exista nici o piesa interpretata de aceasta trupa. Piesele, in schimb, sunt interesante. Sincer, regret ca nu este macar o piesa de-a lor. Am plecat de acolo cand inca nu se incheiase concertul lor. Daca nu ati ascultat pana acum Ravendark, incercati. In varianta acustica sunt fermecatori. La gothic nu ma pricep foarte bine asa ca, astept parerile voastre!

P.S. Fotografia a fost facuta de fotoreporterul amator, Esme. Multumesc!

Masina timpului

V-am cam neglijat in ultima vreme dar iata, m-am intors cu forte noi. Doua editii, doua generatii diferite. Saptamana trecuta ne-a vizitat Constantin Draghici. Ecourile acestei emisiuni nu s-au stins nici acum, mai multi ascultatori multumind pentru cele cateva ore petrecute in compania marelui interpret. A fost o incursiune in trecut care a trezit multe amintiri celor care ne asculta. Tema emisiunii s-a potrivit perfect: numiti 5 lucruri de care va amintiti cu nostalgie. Si uite asa am aflat ca va amintiti cu placere de emisiunile TV ale lui Bocanet, teatru radiofonic, brifcor, restul... va las sa descoperiti in emisiunea viitoare cand vom citi lista completa.
Ei bine, si daca acum o saptamana am rascolit in sertarul cu amintiri, editia 217 din 1 septembrie, a fost "la zi", tanara generatie punand stapanire pe studioul emisiunii Psihologul muzical. Ne-a vizitat Lucia Dumitrescu. Castigatoarea Trofeului "Mamaia 2007" a contaminat pe toata lumea cu energia debordanta de care a dat dovada. A cantat live cateva piese si din cauza vocii puternice era cat pe-aci sa strice microfonul... Reactiile ascultatorilor dupa ce tanara a interpretat "I will always love you" (Whitney Houston) nu s-au lasat asteptate: daca as fi deschis aparatul de radio in timpul acestei melodii, as fi putut sa jur ca in studio se afla Whitney. Bravo Lucia!, spunea unul dintre ascultatori. Nu am ocolit nici subiectul Mamaia cu bune si cu rele. Doi dintre cei care au intrat in direct au facut o analiza la sange a Festivalului alaturi de Lucia Dumitrescu si Andrei Partos. Nici cei de acasa nu s-au lasat mai prejos si au trimis mesaje in care comentau controversatul festival national de muzica usoara. A reiesit ca si in acest an prezentarea a fost unul dintre punctele slabe. O declaratie socanta a Luciei ne-a pus pe ganduri. Interpreta ne-a marturisit ca obtinerea trofeului Mamaia i-a adus si neplaceri. Unul dintre colegii de scena i-a "urat" solistei sa nu iasa vie din masina castigata. Lucru cu atat mai grav si mai trist cu cat vine din partea unei persoane tinere care ar fi trebuit sa judece altfel lucrurile. Faptul ca avem si astfel de specimene care dau dovada ca nu inteleg nimic dintr-un concurs, ne sperie un pic. De unde atatea orgolii la o varsta atat de frageda?!
Avand doar 17 ani, invitata noastra a venit la Radio insotita de fratele mai mare care a asteptat-o rabdator si a fost mereu cu ochii pe mesajele primite in timpul emisiunii. Astfel, a putut numara o cerere in casatorie din partea unui ascultator din Braila (insa iubitul Luciei a fost pe faza si a trimis un mesaj pentru a-si face simtita prezenta, chiar daca a facut-o discret fara a spune cine este; la scurt timp a si intrat in direct la fel de discret), o invitatie de a canta la nunta si multe, multe felicitari.
Dupa ora 3.00 a urmat Efectiv Subiectiv, rubrica de comentarii pigmentate cu efecte amuzante combinata cu Raspundem cand suntem in stare. Am comentat si am raspuns pana la finalul editiei. Asteptam in continuare propuneri de invitati, sugestii pentru site si piese pe care doriti sa le ascultati in editii viitoare. Fiti pe faza pentru ca va asteapta multe surprize in aceasta toamna!