Artistul fara repertoriu

L-am vazut pe Mihai Traistariu in recital la "Mamaia"... Postura de prezentator nu-l prinde. N-a stiut sa-si puna in valoare invitatii in recital. Pe Dorin Topala, fostul coleg din Valahia, l-a expediat rapid desi era ziua omului. Dorin a iesit val vartej din scena, aproape neprimindu-si aplauzele cuvenite din partea publicului. Ma gandesc ca s-ar fi gasit o persoana care sa-l instruiasca pe Mihai in ale prezentarii. Pana la urma este si asta o arta, nu o poate face oricine! Traistariu este artist si ar trebui sa stie cat de importanta este o introducere in scena facuta profesionist. De prezentare depinde foarte mult prima impresie pe care si-o face publicul despre artist, si nu in ultimul rand de ea depinde starea cu care intra in scena un interpret. Asadar, modul in care si-a chemat colegii in scena a fost pentru mine o dezamagire.
Ar mai fi un aspect de discutat. Succesul de la Eurovision l-a propulsat pe Mihai in topurile din Europa, mai nou artistul spera sa patrunda si pe piata din SUA. Ii doresc succes! Totusi, nu pot sa nu observ faptul ca in ciuda succesului cu Tornero, Mihai cam bate pasul pe loc... Iata, a trecut mai bine de un an de cand Tornero a facut senzatie in Europa via Finlanda, si interpretul nu a mai lansat decat o piesa: Dimmi si o no. Ceea ce mi se pare foarte putin. Atentie, nu ma gandesc la aspectul financiar. Dupa cum ati vazut, vuieste presa de milioanele de dolari care ii intra in cont lui Traistariu. Mult mai importanta mi se pare constanta unui interpret. In mod normal, un astfel de succes, ar fi trebuit sa-i aduca lui Mihai colaborari cu duiumul. Ceea ce nu s-a intamplat. Daca stau bine sa ma gandesc, in afara de Cat de frumoasa esti (lansata inainte de Eurovision), Tornero si Dimmi si o no (care nu cred ca va egala Tornero), alte piese nu-mi vin in minte. Am putea spune ca Mihai Traistariu este un artist bun fara repertoriu. In aceste conditii, ma intreb, cat de mult poate "supravietui" un interpret in show-biz?

Masina timpului

V-am cam neglijat in ultima vreme dar iata, m-am intors cu forte noi. Doua editii, doua generatii diferite. Saptamana trecuta ne-a vizitat Constantin Draghici. Ecourile acestei emisiuni nu s-au stins nici acum, mai multi ascultatori multumind pentru cele cateva ore petrecute in compania marelui interpret. A fost o incursiune in trecut care a trezit multe amintiri celor care ne asculta. Tema emisiunii s-a potrivit perfect: numiti 5 lucruri de care va amintiti cu nostalgie. Si uite asa am aflat ca va amintiti cu placere de emisiunile TV ale lui Bocanet, teatru radiofonic, brifcor, restul... va las sa descoperiti in emisiunea viitoare cand vom citi lista completa.
Ei bine, si daca acum o saptamana am rascolit in sertarul cu amintiri, editia 217 din 1 septembrie, a fost "la zi", tanara generatie punand stapanire pe studioul emisiunii Psihologul muzical. Ne-a vizitat Lucia Dumitrescu. Castigatoarea Trofeului "Mamaia 2007" a contaminat pe toata lumea cu energia debordanta de care a dat dovada. A cantat live cateva piese si din cauza vocii puternice era cat pe-aci sa strice microfonul... Reactiile ascultatorilor dupa ce tanara a interpretat "I will always love you" (Whitney Houston) nu s-au lasat asteptate: daca as fi deschis aparatul de radio in timpul acestei melodii, as fi putut sa jur ca in studio se afla Whitney. Bravo Lucia!, spunea unul dintre ascultatori. Nu am ocolit nici subiectul Mamaia cu bune si cu rele. Doi dintre cei care au intrat in direct au facut o analiza la sange a Festivalului alaturi de Lucia Dumitrescu si Andrei Partos. Nici cei de acasa nu s-au lasat mai prejos si au trimis mesaje in care comentau controversatul festival national de muzica usoara. A reiesit ca si in acest an prezentarea a fost unul dintre punctele slabe. O declaratie socanta a Luciei ne-a pus pe ganduri. Interpreta ne-a marturisit ca obtinerea trofeului Mamaia i-a adus si neplaceri. Unul dintre colegii de scena i-a "urat" solistei sa nu iasa vie din masina castigata. Lucru cu atat mai grav si mai trist cu cat vine din partea unei persoane tinere care ar fi trebuit sa judece altfel lucrurile. Faptul ca avem si astfel de specimene care dau dovada ca nu inteleg nimic dintr-un concurs, ne sperie un pic. De unde atatea orgolii la o varsta atat de frageda?!
Avand doar 17 ani, invitata noastra a venit la Radio insotita de fratele mai mare care a asteptat-o rabdator si a fost mereu cu ochii pe mesajele primite in timpul emisiunii. Astfel, a putut numara o cerere in casatorie din partea unui ascultator din Braila (insa iubitul Luciei a fost pe faza si a trimis un mesaj pentru a-si face simtita prezenta, chiar daca a facut-o discret fara a spune cine este; la scurt timp a si intrat in direct la fel de discret), o invitatie de a canta la nunta si multe, multe felicitari.
Dupa ora 3.00 a urmat Efectiv Subiectiv, rubrica de comentarii pigmentate cu efecte amuzante combinata cu Raspundem cand suntem in stare. Am comentat si am raspuns pana la finalul editiei. Asteptam in continuare propuneri de invitati, sugestii pentru site si piese pe care doriti sa le ascultati in editii viitoare. Fiti pe faza pentru ca va asteapta multe surprize in aceasta toamna!

Magia Rolling Stones

Marti, 17 iulie. Ora 19.30. Stadionul "Lia Manoliu" arata ca un furnicar. Emotia intalnirii cu legenda rock The Rolling Stones se simtea pe fiecare centimetru patrat al "Nationalului". Caldura sufocanta, aproape insuportabila. Nici un pic de umbra. In incinta stadionului doar 7 puncte de vanzare a bauturilor racoritoare non-alcoolice si a berii. Cozi interminabile si nervozitate maxima si de partea vanzatorilor si a cumparatorilor. Probabil din prea multa grija pentru sanatatea noastra, sucul si apa erau servite la temperatura atmosferei de acolo doar berea era rece. Cand am pasit pe gazon, pe scena evolua trupa britanica The Charlatans. Cele cateva piese pe care le-am ascultat din recitalul lor, m-au facut sa-mi doresc sa ascult si altele. Muzica buna, antrenanta, genul acela care ti se lipeste de suflet imediat si nu da semne ca ar vrea sa plece prea curand. Oamenii adunati in fata scenei pareau incantati de concertul oferit de The Charlatans. Unii ii stiau de cand s-au lansat (adica din anul 1989) si s-au declarat multumiti de modul in care a evoluat trupa in toti acesti ani, altii, dimpotriva, ii vedeau pentru prima data iar la finalul recitalului au tras o concluzie: "nici nu stiu cand a trecut timpul cu astia pe scena, parca nici asa cald nu mi-a mai fost".
Ora 20.45. Cu greu mai poti zari un loc liber in tribune. Pana si pe gazon e greu sa te misti. Pentru cei peste 50.000 de oameni a fost, probabil, cea mai lunga jumatate de ora. Asteptarea a luat sfarsit la 21.20 cand pe "Lia Manoliu" s-au stins luminile. Sase minute mai tarziu un superb foc de artificii secondat de jocuri de lumini a anuntat intrarea in scena a Stones-ilor. Ce a urmat este istorie. Sincer, la acest concert am ajuns dintr-o intamplare, cu foarte mult noroc. Nu eram si nici nu sunt fan Rolling Stones. M-am dus acolo si,recunosc, nu stiam la ce sa ma astept. Auzisem multe despre concertele lor de la oameni care ii mai vazusera. Povestirile lor erau impresionante dar va asigur ca este cu totul altceva atunci cand traiesti live un concert The Rolling Stones. Nu ai cum sa ramai indiferent la ceea ce vezi. Jagger & Co respira entuziasm prin toti porii. Explozia de vitalitate afisata de ei pe scena se transmite in mod automat publicului. Nimic nu este lasat la voia intamplarii. Fiecare detaliu conteaza, piesele fiind sustinute de imagini sugestive, jocuri de lumini sau efecte pirotehnice. Intr-una din emisiunile lui Andrei Partos, Mirabela Dauer spunea ca si-ar dori ca trupele/solistii care ne viziteaza tara sa incerce macar sa adreseze publicului cateva cuvinte in limba romana. Ei bine, dorinta i s-a indeplinit pe deplin! Nici nu conteaza daca Mick Jagger avea sau nu un prompter de pe care a citit replicile in limba romana. Simplul fapt ca a invatat sa pronunte cuvintele atat de bine, a impresionat pe toata lumea. Solistul a inceput cu: "Buna seara Bucuresti! Salut Romania!" si tot show-ul a fost presarat cu replicile: "Ma bucur sa fiu aici pentru prima data", "Multumesc pentru aceasta calduroasa primire", "Haideti sa ne distram, cantati cu mine!", "Ce bine e aici! Sunteti frumosi!", "Ma simt excelent!", "Va iubesc, va iubesc! Romania te iubesc!". Poate cel mai reusit moment a fost acela in care si-a prezentat colegii de scena. Cand a ajuns la Linda Fischer (backing vocals) ne-a demonstrat ca are simtul umorului spunand in romana: "Ce rochie frumoasa dar ce pantofi ieftini". La sfarsit ne-a urat: "Noapte buna la toti!". Un alt moment cheie al show-ului s-a consumat pe la mijlocul concertului atunci cand platforma mobila cu care era dotata scena, s-a deplasat pana la mijlocul terenului, aducand trupa in mijlocul multimii. Aproape in aceiasi clipa sute de blitz-uri au declansat pentru a imortaliza momentul. Au cantat "Satisfaction" din mijlocul fanilor si un stadion intreg a fredonat piesa cu ei.
Mi-a ramas intiparit in minte si momentul lui Keith Richards. Pentru a-i da timp lui Mick sa se schimbe, chitaristul a interpretat doua piese. Nici acum nu mi-a disparut din minte refrenul melodiei "You've got the silver", vocea si atitudinea lui Keith in acel moment. L-as reasculta intruna!
La 23.12 Mick Jagger si-a luat ramas bun de la noi. Dupa mai bine de un minut de aplauze furtunoase, The Rolling Stones au revenit pe scena si au cantat "Brown sugar". Finalul a fost la fel de exploziv ca inceputul: focuri de artificii, efecte pirotehnice si jocuri de lumini. Au urmat 6 minute in care publicul i-a strigat, a aplaudat frenetic si a tropait zguduind din temelii tribunele de pe "Lia Manoliu". Nu au mai revenit, noi insa am ramas cu amintiri extraordinare si cu o lectie predata in stil britanic despre ceea ce inseamna un show complet. Multumim Rolling Stones!

Scrisoare deschisa catre idolii generatiilor de ieri si de azi

Dragii mei,

Simt ca trebuie sa o fac si pe asta. N-as vrea sa va jignesc dar e bine sa retineti ca nu-mi pasa ce ganditi sau cum interpretati randurile mele. Cineva tot trebuie sa spuna adevarul, cineva trebuie sa rupa lantul autocenzurii si trebuie sa-si strige nenorocirile si bucuriile. De ce sa nu recunosc, poate am tacut prea mult, acum pot, am curajul sa izbucnesc, am puterea sa spun cu voce tare ce cred, ce simt fara spaima de a jigni pe cineva.
N-am fost niciodata fanul inrait al unei formatii sau al vreunui artist. N-am colectionat niciodata postere, articole din presa sau autografe de la artisti. In schimb, intotdeauna mi-a placut sa ascult muzica. De orice fel. Cel mai bun prieten de-a lungul timpului mi-a fost Radioul. Nu-mi scapa nici o emisiune muzicala. Imi notam (si imi notez si acum) titlurile pieselor care imi plac, pastrez si azi zeci de casete inregistrate (mai bine sau mai prost) de mine de la radio. Si asta din pasiune pentru muzica! Ca doar nu ma obliga nimeni sa fac aceste lucruri. Mi se pare normal ca un om pasionat de muzica (sau de orice alt domeniu) sa fie intr-o continua cautare. Mai ales cand acel om este un solist vocal sau un instrumentist care traieste din muzica. Pentru ei, informarea este vitala! Tocmai de aceea am fost foarte dezamagita in momentul in care am inceput sa lucrez in presa si am luat contact cu lumea artistica. M-a dezamagit crunt ignoranta si lipsa acuta de informare de care "sufera" unii dintre artistii pe care pana nu demult ii priveam cu admiratie. Mi se pare intrucatva penibil ca un artist sa nu asculte emisiuni muzicale radiofonice (spun radiofonice pentru ca trebuie sa recunoastem ca televiziunile au scos din grila acest gen de programe), care nu doar ca le promoveaza propriile creatii muzicale dar sunt si o buna sursa de informare. Acolo afla cand apar albume noi pe piata internationala si autohtona, ca sa nu mai spun ca cei mai tineri au ocazia (rara!) sa asculte si muzica anilor '60, '70 sau '80. Un lucru deosebit de util pentru tinerii cantareti sau instrumentisti, nu de alta dar multi au impresia ca au inventat roata. Ascultand astfel de emisiuni ar reveni cu picioarele pe pamant. In schimb, cand distinsii artisti sunt invitati pe la diferite emisiuni TV, se plang in mod constant ca nu li se da sansa sa se adreseze publicului. Si atunci, imi pun firesc o intrebare: cum se face ca unii dintre idolii nostri (pentru ca trebuie sa intelegeti ca nu toti sunt asa) se complac in ignoranta? De ce mai degraba se plang ca nu sunt bagati in seama de unele posturi radio-TV, in loc sa aprecieze putinele emisiuni care ii difuzeaza constant? De ce sa pozezi in victima mereu? Concluzia e simpla si intrucatva dureroasa. Ascultatorii, iubitorii de muzica, sunt adesea mult mai preocupati de pasiunea lor decat cei care incearca prin evolutii scenice sa ne faca sa vibram alaturi de ei.
Repet, nu am fost niciodata un fan sadea si nu-mi pare rau. Din contra! Cu siguranta as fi fost de 10 ori mai dezamagita de aceasta descoperire daca as fi venerat un anume artist.
Aveam nevoie de cineva care sa ma scuture. Aveam nevoie de cineva care sa-mi dea un sut. Aveam nevoie de cuvinte grele care sa ma trezeasca din amorteala. Le asteptam si iata ca au venit la timp, cred eu.
Asadar, dragi artisti care va regasiti in aceste randuri, nu sunt un fan al vostru, nu sunt fanul nimanui dar... ma revolta cand va vad la televizor plangandu-va de "nedreptatile" pe care le indurati. Odata va credeam. In timp, am inteles ca poti trage concluzii abia dupa ce asculti toate partile implicate. Si ce efect au avut toate acestea asupra mea! Poate radeti, poate aveti impresia ca m-am ticnit! Asa pare din randurile de mai sus. Dar... nu, abia acum m-am trezit! Si ce frumoasa e lumea! Cred ca aici imi este locul!
Scriu aceste randuri pentru ca tin prea mult ca cineva, oricine, sa-mi afle gandurile. Poate mai exista si altii care gandesc la fel, poate nu... Prea multi poate. Un lucru e cert: am participat la concertele voastre dar nu v-am simtit niciodata prea apropiati, poate de aceea nu am simtit niciodata nevoia sa va cer autografe. Acum... ce mai conteaza?! Oricum pe voi nu am sa va inteleg niciodata! Dar, pe cine intereseaza?! In fond... accept ranile dezamagirii in speranta ca vom fi cat mai buni pe viitor. Va multumesc anticipat!
EU