Loc de dat cu capul...

Niciodata nu i-am inteles pe melci... Sunt hoinari, se misca-ncet si... porta mereu casa cu ei. Oriunde ar fi... sunt acasa! Nu voi putea niciodata sa inteleg aceasta filosofie! Intotdeauna mi-am dorit un loc al meu, un loc in care sa ma simt acasa. N-a fost sa fie! M-am nascut in Bucuresti unde n-am stat decat 5 zile pentru ca au venit bunicii si m-au luat la ei. Ei m-au crescut. Nu stiu cat de bun a fost mediul in care am crescut dar... aia era casa mea. Asa simteam... Bunicii ma iubeau, aveam prieteni multi, eram in "elementul" meu. Pe la 3 ani, insa, au venit parintii sa ma ia la Calarasi. M-am simtit "rupta" de tot ce iubeam, de lumea mea, si tarata in alt loc pe care nu-l cunosteam si sincer, nici nu-mi doream sa-l cunosc. A trebuit sa o iau de la capat: alti prieteni, alte cunostiinte, alt mod de viata. Norocul meu ca nu a tinut mult. In scurt timp m-am intors la Moreni, la bunici, si mi-am reluat viata inapoi. Dar la 6 ani (cand a trebuit sa merg la scoala) m-am mutat din nou la Calarasi, cu mama. Am luat-o de la inceput din nou! Am urat acest lucru. Din nou singura, cu cheia de gat, fara prietenii mei... fara bunicii mei (pe care ii consideram parintii mei). Am stat acolo pana in clasa a 10-a. Incepusem sa ma obisnuiesc. Nu aveam foarte multi prieteni dar... era ok. La bunici (acasa!) ma duceam in fiecare vacanta. Acolo imi incarcam bateriile. In clasa a 10-a, cand a murit mama, am fost nevoita sa ma mut la Moreni, la bunici. Al doilea semestru l-am inceput acolo. Iar am luat-o de la capat singura! Cu prietenii din copilarie se cam racisera relatiile, iar dintre noii colegi de liceu nu cunosteam pe nimeni. Ce ironie a sortii... Mi-am dorit intotdeauna sa locuiesc cu bunicii, am facut-o pe mama sa sufere din aceasta cauza si... cand m-am intors acolo, m-am simtit din nou singura. Apoi a venit facultatea, m-am mutat la Ploiesti si... am luat-o din nou de la capat... singura... Alt colectiv, alte reguli... Dupa aceea am revenit la Moreni, in cautarea unui loc de munca. Alte griji, alte nevoi... Atmosfera acolo era din ce mai apasatoare. Asa ca... am ajuns in Bucuresti. Aici m-am mutat in patru locuri.
Va spun sincer ca m-am saturat! Nu mai vreau sa o iau de la capat, vreau doar un loc al meu in care sa ma simt bine. Culmea e ca l-am gasit dar se pare ca trebuie sa plec si de acolo...