duminică, 2 septembrie 2007

Jethro Tull in concert la Sibiu

Sunt impresionata! Ian Anderson, liderul trupei Jethro Tull, m-a fascinat. Niciodata n-am vazut un om atat de degajat, deschis, cu un fin simt al umorului la o conferinta de presa. As fi putut sa stau ore intregi sa-i ascult povestirile! Concertul sustinut de Jethro Tull la Sibiu a fost senzational, si nu exagerez cu nimic. Afisele care impanzeau Sibiul anuntau ora de incepere a concertului, 21.00. Ei bine dragilor, la 21.01 britanicii au fost pe scena. Nu-mi amintesc sa fi participat pana acum la alt concert care sa inceapa la ora anuntata... Ceea ce a urmat pe scena a fost fabulos. Am fost si la The Rolling Stones. Am simtit atunci o explozie de energie din partea lui Jagger, hiturile, showul de lumini, efecte pirotehnice au dat savoare acelei seri. Si la Sibiu am fost martora unei explozii de energie doar ca a fost un pic diferit. Show-ul nu a mai avut atat de multe efecte vizuale, elementele centrale au fost muzica si Ian Anderson. Omul care a cantat la muzicuta, flaut, mandolina si care nu a stat o clipa locului. S-a creat o legatura extraordinara intre trupa si public. In Piata Mare din Sibiu au fost peste 15.000 de oameni. Dupa primele trei piese a inceput o ploaie torentiala. In cateva clipe Piata aproape s-a golit! Am ramas inmarmurita, imi parea rau pentru ca mi-a placut din prima ceea ce am vazut. Spre marea mea uimire dupa putin timp, in mijlocul furtunii, lumea s-a intors! Nu-mi venea sa cred ca desi era un spectacol in aer liber, fara bilet, oamenii au infruntat ploaia, s-au dus acasa sa isi ia umbrele si pelerine de ploaie si s-au intors sa asculte Jethro Tull. Ritmurile pieselor, care te duceau cu gandul Anglia de alta data, i-au facut pe oameni sa danseze in ploaie. In public erau si tineri de 20 de ani care aveau albume Jethro Tull acasa, si oameni de 30 de ani, de 40 de ani care au ii mai vazusera in Romania de doua ori. Am vazut si oameni trecuti de 50 de ani, poate mai entuziasmati decat oricare altii. In timpul recitalului (care a tinut mai bine de doua ore) am aruncat o privire peste multimea adunata in Piata Mare. Surprinzator: toti aveau privirea indreptata spre scena si se bucurau de muzica. Acelasi lucru l-am mai vazut la concertul Robert Plant. Fascinant!
Ziua am umblat prin Sibiu. Desi in magazinele din oras nu se gaseau albume semnate Jethro Tull, organizatorii au avut grija de acest amanunt. Astfel, prin tot orasul au fost instalate corturi de unde puteai cumpara, albume, tricouri, cani, palarii si multe alte suveniruri inscriptionate cu numele Jethro Tull si Sibiu Capitala Culturala Europeana.
Sincer, astfel de concerte mai vreau! Jos palaria pentru Ian Anderson si pentru trupa condusa de el!

3 comentarii:

Unknown spunea...

Mai intai, sunetul... Nu cred ca am mai auzit vreodata o sonorizare atat de aproape de perfectiune, cu un sound atat de rotund, de la un bas profund si moale pana la acute fara cusur. In 1994 n-au avut propria instalatie si am fost nedumerit ca au asteptat o ora si jumatate pana cand a venit boxa care lipsea. Am inteles acum ca sunt perfectionisti (si) in domeniul acesta.

Mare pacat ca nu a venit Martin Barre. Chitaristul neamt era cam din alt film (heavy metal cu radacini in Malmsteen & co.), motiv pentru care aranjamentele au fost putintel simplificate iar repertoriul a fost ajustat (Aqualung fara Barre a fost... hmmm... Anserson a trebuit sa renunte la partile acustice si s-a pierdul astfel contrastul sonor care face deliciul piesei).

Finalul m-a luat cam prin surprindere. Nu realizam ca deja cantau de doua ore si inca asteptam Skating Away, Life Is a Long Song sau A New Day Yesterday... Speram ca bisul sa fie Cross-Eyed Mary, pentru ca tot ar fi urmat Locomotive Breath. Dar a fost foarte bine si asa.

iulia_radu spunea...

Ai dreptate in ceea ce priveste sunetul. S-a auzit beton! Ei au venit cu instrumentistii lor dar instalatia de sunet a fost pusa la dispozitie de organizatori. Le-au asigurat toate conditiile impuse de contract si dupa cum ai vazut a iesit foarte bine. La conferinta de presa, Ian Anderson a spus ca Jethro Tull trebuie privita ca o echipa de fotbal, cand unul dintre membrii nu este disponibil este inlocuit cu alt instrumentist. Martin Barre era ocupat si de aceea nu a insotit formatia in turneu. Omul se muta in casa noua. Ne-a asigurat insa ca Martin face parte in continuare din echipa Jethro Tull.

Anonim spunea...

Imi pare rau ca am ratat acest concert. Am asistat insa la celelalte 2. Imi plac mult JTull si da, cred ca ai dreptate, sunt niste perfectionisti.