La 23.50 am coborat la intrarea din strada General Berthelot. Sosise invitata. Marina Constantinescu. Pe drum mi-am pus o mie de intrebari, oare cum o fi mai bine sa o abordez? In mintea omului simplu, criticul (fie el literar, muzical, de teatru, film sau mai stiu eu ce) este acea persoana acra, mereu nemultumita care te priveste cu spanceana ridicata mai tot timpul. Inconjurat de carti si de o aura de invatat, criticul impune respect si inspira teama. Cam acesta ar fi rezumatul ideilor care-mi "patinau" pe creier in timp ce ma duceam jos sa o iau pe invitata noastra. Spre surprinderea mea am dat peste o persoana zambitoare, foarte naturala, degajata si dornica de conversatie. In lift m-a intrebat pana la ce ora tine emisiunea. Dupa ce i-am raspuns, m-a intrebat zambind, pe un ton relativ calm: "Si eu stau pana la ora 5.00?". Reactia ei m-a amuzat teribil. Toti invitatii au aceiasi dilema si pe majoritatea ii uita Dumnezeu in emisiune pana la ora 4.00. Fireste acelasi lucru i s-a intamplat si Marinei Constantinescu. Aproape ca nici nu stiu cand au "zburat" cele patru ore alaturi de ea! Mesajele au curs fara incetare iar la final, cand am tras linie, am descoperit ca am primit prin telefon si SMS 106 mesaje. Fiind o emisiune cu un invitat din zona culturii este aproape de necrezut. Marina Constantinescu nu canta, nu vine nici din zona sportului si nu spune nici bancuri fara perdea. Dialogul, insa, a fost extrem de incitant. Pur si simplu nu te lasa indiferent. Andrei Partos a avut grija sa atinga cat mai multe subiecte: s-a vorbit despre muzica (Marina a venit cu CD-urile de care nu se desparte nici in masina, asa ca am ascultat si Maria Callas dar si Queen de exemplu), fotbal (totusi nu a spus cu ce echipa tine ca sa nu provoace scandal in familie), emisiunea Nocturne, proaspat scoasa din grila TVR si bineinteles despre teatru. Cei care au intrat in direct, si nu au fost putini, au vorbit si despre violenta care a cuprins programele TV.
Dupa ora 4.00 am combinat doua rubrici: Raspundem cand suntem in stare si Efectiv-Subiectiv. Unora le-am raspuns pe loc: cineva ne-a cerut Vinovatii fara vina cu Motu Pittis si am difuzat piesa cu promptitudine. Asta pentru ca s-a intamplat sa o avem la noi. Altora le-am raspuns la cereri mai vechi. Cum timpul a fost limitat, promitem inca o serie de raspunsuri data viitoare.
In incheiere, le adresam scuze celor care, desi au trimis mesaje text, acestea nu au fost citite pe post. Vina nu ne apartine. Dupa cum am spus, in aceasta editie am primit foarte multe mesaje SMS. Fiind atat de numeroase s-a blocat telefonul mobil si o parte din mesaje au fost primite dupa ora 5.00. Noi le-am notat pe toate si in editia viitoare veti primi raspuns! Va multumim pentru intelegere!
sâmbătă, 15 septembrie 2007
Psihologia Nocturnelor Muzicale
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Emisiunea NOCTURNE imprumuta ceva din farmecul realizatoarei...Orice subiect ar fi atins ramaneai in fata televizorului si la final spuneai...gata? Atat !?!...Acum e gata de tot...Imi va lipsi cel mai mult...
ROXANA
În primul rând ar trebui sâ contextualizez "întalnirea" cu MARINA CONSTANTINESCU. Sunt absolventî de Litere, UBB, m-am îndragostit de Cluj şi de 4 ani predau română în acest oraş. În vacanţa de vară, acasă, când timpul îmi permite să văd şi emisiuni Tv, butonând în căutarea unor emisiuni culturale (tot mai rare şi tot mai prost realizate, din păcate), am vazut că incepe "Nocturne"...Bineînţeles, titlul suna ciudat la ora 12, într-o zi caniculară, când nu vrei decât sâ gâsesti o oazâ de linişte şi de răcoare...Era o întalnire cu prezentatorii emisinii dedicate Turului Franţei. Mi s-a parut şi mai ciudată abordarea...Mai ales când, vag, imi aminteam, în timp ce priveam, că este, parcă, o emisiune despre teatru...Dar dacă lumea e teatru... Am trăit emoţii puternice, un prea-plin sufletesc pe care l-am simţit doar de ce câteva ori, la filarmonică, la teatru sau la un anume curs,. De atunci nu am mai pierdut nicio emisiune...pana când au avut alţii grija să le piardă din grila de programe. A fost o durere pe care am resimţit-o cu atât mai acut cu cât eram supărată pe mine că abia acum descoperisem această emisiune. Fascina totul, de la exterior spre interior, dar mai ales interiorul sufletesc. Decoruri, sepia, statul faţă în faţă, fără paravane, fara mese de tratative, fără a da impresia întrebărilor regizate, întrebări care deschideau, priviri care îndemnau la discuţie şi mai mult...Pe parcurs am văzut o sensibilitate şi o emoţie nedisimulate, o comuniune cu cel cu care se comunica, o structură discursivă de mare profunzime...
În absenţa emisiunilor TV şi cu ocazia unui studiu pe baza arhivei "României literare", am descopert-o din nou pe MARINA CONSTANTINESCU : aceeaşi tandreţe, căldură, profunzime. Aceeaşi pasiune şi sensibilitate şi în cuvântul scris. O pasiune care fascinează şi seduce, care inundă sufletul...Şi mă opresc aici. Uneori cuvintele exprimă atât de puţin...Şi, totuşi...
Trimiteți un comentariu