Angelisme....

Emisiunea Psihologul muzical a ajuns la cea de-a 207-a editie. Pe 23 iunie, oaspete in studioul Radio Romania Actualitati a fost Angela Similea. Nu puteam decat sa-mi imaginez cum va decurge emisiunea... Dar, sincer va spun, desi stau bine la capitolul imaginatie, de data aceasta nu am prevazut nimic. Am asistat la cea mai "vie" emisiune. Am transmis in eter peste 100 de mesaje de la ascultatori pentru Doamna Muzicii Usoare Romanesti (mesaje primite prin telefon, SMS si mail), si cu siguranta ar fi fost mult mai multe daca interpreta ar fi ramas si in ultima ora de program. Habar n-am cand au trecut cele patru ore pe care le-am petrecut in compania Angelei. Am ascultat piese de pe cel mai nou material discografic al solistei, Anii '70 Vol 1, si ne-am bucurat de un dialog incitant si plin de umor intre Andrei Partos, gazda emisiunii, si invitata. S-a vorbit despre muzica de ieri dar si de azi, despre omul- Angela Similea, despre filmele in care a jucat solista sau rolurile pe care si-ar fi dorit sa le interpreteze. Cei care au intrat in direct, si nu au fost putini, s-au intrecut in a-i adresa cantaretei intrebari care mai de care mai interesante. Angela i-a ascultat pe toti si a raspuns fiecaruia cu zambetul pe buze. Nimeni si nimic nu a scos-o din aceasta stare, fiind la fel de fresh si la ora 00.15 si la 04.00. Dragii mei, este imposibil sa nu fi auzit vreodata de angelisti... Si daca nu ati auzit, nu-i nimic, va explic imediat despre cine vorbim. Unul din mesajele venite prin SMS, era semnat de doua ascultatoare din Ardeal si suna cam asa: Angela= har divin, unul din lucrurile acelea care fac lumea mai frumoasa si care e parca din toate timpurile, de o straveche si lunga pretuire; Angelistul= o fiinta frumoasa, amabila, rara, minunata, plina de candoare si statornicie; Angelismul= curent al anilor '70-2000, cu parfum de romantism si stari ale sufletului in continua visare. Antoaneta si Salvina. Si ca sa vedeti ca nu-i de gluma cu angelistii, va dau un amanunt de culise. Solista a venit insotita de Simona Dutescu, angelista-sefa, dupa cum a numit-o in gluma Andrei Partos. Simona a fost numai ochi si urechi la tot ceea ce se intampla in jur: a fost atenta la discutiile din studio, s-a bucurat de fiecare mesaj primit de favorita ei, a facut poze si s-a imprietenit cu cei din regia de emisie. Nu va mirati! Asa sunt angelistii, mereu aproape de idolul lor. Mai vreti un exemplu? Unul din mesajele care mie mi-a placut in mod deosebit a venit tot din partea unui angelist. Va redau un fragment: Angela sa ramai regina muzicii si magnolia cantecului asa cum ne esti de o eternitate si vei dainui cat toata vesnicia. Cu Angelire si Simileala cel ce Angeleste Similindu-se pe altarul numit simplu si firesc Angela Similea, Angel Simileanu. Si cu asta am spus tot despre atmosfera celor patru ore.
Dupa ora 04.00 ne-am mai achitat din datorii. Am difuzat piese cerute de ascultatori. Unii au raspuns prompt si trebuie sa recunoastem ca acest lucru ne bucura mult. E foarte important pentru noi sa stim daca ati fost pe receptie si ati ascultat melodia ceruta. De asemenea am continuat concursul serii. Pentru ca, la inceputul emisiunii, am lansat un concurs in urma caruia doi ascultatori vor primi invitatii la concertul Tori Amos si la recitalul sustinut de grupul cubanez Septeto Nacional Ignacio Pineiro. Foarte multi ascultatori au raspuns corect la cele doua intrebari adresate de Andrei Partos. Castigatorii vor fi anuntati in editia viitoare. Asa ca fiti pe faza!
Le multumim tuturor celor care au "incins" liniile telefonice, au blocat telefonul mobil cu SMS-uri si au trimis mailuri cu tona. Pentru ca trebuie sa recunoastem ca de cand a dat navala tehnica peste noi, primim din ce in ce mai multe mailuri. Toti ascultatorii nostri au salutat faptul ca in sfarsit Radio Romania se poate asculta on-line pe site-ul institutiei. Prieteni, va asteptam in continuare cu mesaje, de preferat critice, cu preferinte muzicale, cu propuneri de invitati sau cu sugestii de orice fel.
Nu inchei fara a va semnala o promisiune facuta de realizatorul emisiunii. In aceasta vara, dragii mei, Psihologul muzical va va aduce in casa atmosfera din concertele live sustinute de trupe/solisti de talie mondiala. Asta pe langa alte surprize pe care le veti descoperi pe parcursul verii.

Scrisoare deschisa catre idolii generatiilor de ieri si de azi

Dragii mei,

Simt ca trebuie sa o fac si pe asta. N-as vrea sa va jignesc dar e bine sa retineti ca nu-mi pasa ce ganditi sau cum interpretati randurile mele. Cineva tot trebuie sa spuna adevarul, cineva trebuie sa rupa lantul autocenzurii si trebuie sa-si strige nenorocirile si bucuriile. De ce sa nu recunosc, poate am tacut prea mult, acum pot, am curajul sa izbucnesc, am puterea sa spun cu voce tare ce cred, ce simt fara spaima de a jigni pe cineva.
N-am fost niciodata fanul inrait al unei formatii sau al vreunui artist. N-am colectionat niciodata postere, articole din presa sau autografe de la artisti. In schimb, intotdeauna mi-a placut sa ascult muzica. De orice fel. Cel mai bun prieten de-a lungul timpului mi-a fost Radioul. Nu-mi scapa nici o emisiune muzicala. Imi notam (si imi notez si acum) titlurile pieselor care imi plac, pastrez si azi zeci de casete inregistrate (mai bine sau mai prost) de mine de la radio. Si asta din pasiune pentru muzica! Ca doar nu ma obliga nimeni sa fac aceste lucruri. Mi se pare normal ca un om pasionat de muzica (sau de orice alt domeniu) sa fie intr-o continua cautare. Mai ales cand acel om este un solist vocal sau un instrumentist care traieste din muzica. Pentru ei, informarea este vitala! Tocmai de aceea am fost foarte dezamagita in momentul in care am inceput sa lucrez in presa si am luat contact cu lumea artistica. M-a dezamagit crunt ignoranta si lipsa acuta de informare de care "sufera" unii dintre artistii pe care pana nu demult ii priveam cu admiratie. Mi se pare intrucatva penibil ca un artist sa nu asculte emisiuni muzicale radiofonice (spun radiofonice pentru ca trebuie sa recunoastem ca televiziunile au scos din grila acest gen de programe), care nu doar ca le promoveaza propriile creatii muzicale dar sunt si o buna sursa de informare. Acolo afla cand apar albume noi pe piata internationala si autohtona, ca sa nu mai spun ca cei mai tineri au ocazia (rara!) sa asculte si muzica anilor '60, '70 sau '80. Un lucru deosebit de util pentru tinerii cantareti sau instrumentisti, nu de alta dar multi au impresia ca au inventat roata. Ascultand astfel de emisiuni ar reveni cu picioarele pe pamant. In schimb, cand distinsii artisti sunt invitati pe la diferite emisiuni TV, se plang in mod constant ca nu li se da sansa sa se adreseze publicului. Si atunci, imi pun firesc o intrebare: cum se face ca unii dintre idolii nostri (pentru ca trebuie sa intelegeti ca nu toti sunt asa) se complac in ignoranta? De ce mai degraba se plang ca nu sunt bagati in seama de unele posturi radio-TV, in loc sa aprecieze putinele emisiuni care ii difuzeaza constant? De ce sa pozezi in victima mereu? Concluzia e simpla si intrucatva dureroasa. Ascultatorii, iubitorii de muzica, sunt adesea mult mai preocupati de pasiunea lor decat cei care incearca prin evolutii scenice sa ne faca sa vibram alaturi de ei.
Repet, nu am fost niciodata un fan sadea si nu-mi pare rau. Din contra! Cu siguranta as fi fost de 10 ori mai dezamagita de aceasta descoperire daca as fi venerat un anume artist.
Aveam nevoie de cineva care sa ma scuture. Aveam nevoie de cineva care sa-mi dea un sut. Aveam nevoie de cuvinte grele care sa ma trezeasca din amorteala. Le asteptam si iata ca au venit la timp, cred eu.
Asadar, dragi artisti care va regasiti in aceste randuri, nu sunt un fan al vostru, nu sunt fanul nimanui dar... ma revolta cand va vad la televizor plangandu-va de "nedreptatile" pe care le indurati. Odata va credeam. In timp, am inteles ca poti trage concluzii abia dupa ce asculti toate partile implicate. Si ce efect au avut toate acestea asupra mea! Poate radeti, poate aveti impresia ca m-am ticnit! Asa pare din randurile de mai sus. Dar... nu, abia acum m-am trezit! Si ce frumoasa e lumea! Cred ca aici imi este locul!
Scriu aceste randuri pentru ca tin prea mult ca cineva, oricine, sa-mi afle gandurile. Poate mai exista si altii care gandesc la fel, poate nu... Prea multi poate. Un lucru e cert: am participat la concertele voastre dar nu v-am simtit niciodata prea apropiati, poate de aceea nu am simtit niciodata nevoia sa va cer autografe. Acum... ce mai conteaza?! Oricum pe voi nu am sa va inteleg niciodata! Dar, pe cine intereseaza?! In fond... accept ranile dezamagirii in speranta ca vom fi cat mai buni pe viitor. Va multumesc anticipat!
EU