"Psihologul muzical", pasul 211

211 editii a strans emisiunea Psihologul muzical difuzata pe Radio Romania Actualitati. Vinerea trecuta, invitat in studio a fost Berti Barbera. S-a discutat despre Taverna, emisiune proaspat reintrata in grila TVR, Festivalul de la Garana unde Berti & 4Given au sustinut un recital, despre posibile viitoare concerte in Romania, si bineinteles, despre show-ul The Rolling Stones, eveniment consumat cu doar cateva zile inainte. Prin telefon, Robert Turcescu ne-a povestit cum a trait intalnirea cu formatia Rolling Stones. Au fost 4 minute si jumatate traite la intensitate maxima cu batai de inima puternice dar care s-au sfarsit in cel mai fericit mod: de acum inainte fotografia cu legendele Stones va sta la loc de cinste in casa lui Turcescu. Si trebuie sa-l credem pe cuvant pentru ca nu ne-o poate arata. Indicatiile primite de la staff-ul The Rolling Stones au fost stricte: fara miscari bruste si manifestari exuberante in preajma Stones-ilor, iar fotografia alaturi de membrii trupei nu poate fi facuta publica sub nicio forma.
Si Mircea Baniciu ne-a impartasit impresii de la marele concert din 17 iulie. Starea euforica a lui Keith Richards din timpul concertului nu a fost uitata de cantaret. Desi nu a vrut sa spuna daca stie astfel de cazuri printre colegii de breasla, cu umoru-i binecunoscut, Baniciu a recunoscut ca lui i s-a intamplat o data sa urce pe scena dupa ce a consumat oaresce licori bahice... "Eram intr-un club si am fost incurajat sa beau niste vodka inainte de concert. Partea cea mai grea a fost ca trebuia sa stau pe un scaun inalt pe care nu aveam prea multa stabilitate, oricum... Am cantat alaturi de public, de fapt ei au cantat mai mult decat mine. La final nu stiam cum sa cobor de pe scaun. A fost singura data cand mi s-a intamplat acest lucru". Momentul a fost savuros iar Mircea Baniciu merita felicitari pentru sinceritate. Nu sunt multi cei care ar fi povestit deschis si cu umor astfel de patanii.
O alta interventie in direct, de data aceasta din partea unui ascultator, ne-a amintit ca in luna iulie Sighisoara este Capitala Folk-ului. Am aflat cateceva despre participantii la Folk Fest Sighisoara (festival care s-a desfasurat intre 20-22 iulie) dar si despre recitalurile si problemele de organizare ale Festivalului Sighisoara Medievala, care va avea loc intre 27 si 29 iulie.
Muzica a fost din belsug. Berti Barbera ne-a propus piese de pe albumele lui ba chiar, am organizat si un concurs prin care doi ascultatori au castigat CD-ul Flick-Flack semnat Berti Barbera & 4Given. Am ascultat mult Rolling Stones, Julio Iglesias (pentru ca interpretul se afla in turneu prin Romania), Alice Cooper, Sfinx (cu Dan Andrei Aldea solist)- "Fii soarelui" si multe altele.
Trebuie sa va spun ca am avut si ascultatori suparati. Un domn din Bucuresti si-a exprimat profunda nemultumire cu privire la faptul ca vorbim atat de mult despre concertul The Rolling Stones... In opinia dumnealui, din 1965 incoace aceasta trupa se inscrie la categoria "manelistii rock-ului"! Mult mai buni i se par Deep Purple, de exemplu. De ce sa nu discutam despre ei?? De ce sa nu dam mai multe piese cu ei?? Trec peste exprimarea "eleganta" si modul in care a ales sa-si spuna opinia, e mai putin important. Altceva m-a enervat. Pentru el nu a contat absolut deloc faptul ca in cadrul acestei emisiuni a avut ocazia sa asculte de cateva ori Child in time. INTEGRAL!! Cum se face ca aproape niciodata nu apreciem cand primim ceva? Nu mai stim sa ne bucuram cand auzim intr-o emisiune de radio ce ne place? Prea des reactionam doar atunci cand NU primim muzica preferata. Uitam mereu ca in afara de noi mai sunt si altii care asculta si care poate, apreciaza ceea ce aud. Mergem pana acolo incat ne suparam daca nu primim piesa solicitata pe loc! E oare normal? Ma exaspereaza si argumentul pe care-l aduc unii in discutie: platim abonament la postul public si avem dreptul sa ascultam ce vrem. Avand in vedere ca nimeni nu este scutit de plata acestui abonament, ma intreb unde am ajunge daca toti am proceda la fel?! Uitati, dragilor, ca noi nu functionam in regim de tonomat iar, fiecare emisiune are un realizator! In plus, Psihologul muzical este una dintre putinele emisiuni care tine cont de cerintele ascultatorilor. Propunerile de invitati/piese sunt notate si rezolvate pe parcurs. Tocmai de aceea nu inteleg reactiile unora. E mai usor sa criticam fara fond decat sa ne bucuram pur si simplu atunci cand primim ceea ce asteptam?? Voua cum vi se pare?