Despre lucruri fascinante...

Uneori, simpli ascultatori pot fi mai activi decat ziaristii cu state vechi in presa. Asta mi-a dovedit una dintre ascultatoarele noastre, Gabriela Petrescu. Dumneaiei i-a lansat o provocare lui Andrei Partos, asa ca de ziua lui! Ce-ar fi daca pe 28 iulie, Andrei ar fi invitatul proprii emisiuni iar ascultatorii ar adresa intrebari. Zis si facut! Odata provocarea acceptata ne-am pus pe treaba. Pentru a face lucrurile cat mai interesante am contactat si cativa artisti dintre cei care au calcat pragul emisiunii, rugandu-i sa se gandeasca la o intrebare cu care sa-l puna in incurcatura pe psihologul muzical (desi majoritatea au protestat cand au auzit cuvantul "incurcatura" spunand ca nu pot face asta pentru ca, pe ei Andrei Partos i-a ajutat mereu, absolut toti au raspuns rugamintii noastre). Unii au intrat in direct (Adrian Berinde, Bodo, Radu Paraschivescu, Mircea Baniciu, Mircea Vintila, Hara, Alina Mavrodin), pe altii i-am inregistrat (AG Weinberger, Calin Pop- Celelalte Cuvinte-, Adi Manolovici) sau le-am notat intrebarile (Angela Similea, Marina Florea, Ada Milea, Adrian Daminescu, Alexandru Andries, Nicu Covaci, Gabriel Dorobantu, Mirabela Dauer, Catalin Maruta, Trupa Veche). A fost o reala placere sa lucrez alaturi de Gabriela Petrescu! Rar am vazut o persoana care sa se implice cu atata energie intr-un proiect. Amadoua ne-am dorit la fel de mult sa iasa totul bine, in ce masura am reusit o pot spune doar ascultatorii. Initial nu am vrut sa-i dam intrebarile stranse lui Andrei. Vroiam sa fie totul o surpriza. Si partial, chiar asa a fost pentru ca Andrei a vazut inainte doar intrebarile notate si inregistrate. Interventiile in direct au fost savuroase pentru ca nici Andrei, nici eu si nici Gabriela nu stiam ce vor intreba artistii. Unde mai pui ca momentul trupei Hara nu era prevazut in desfasurator si nu aveam pregatita o piesa din repertoriul lor. Baietii au sunat si au zis ca vor sa intre in direct pentru a-i canta La Multi Ani sarbatoritului (sarbatorit in avans pentru ca ziua lui este pe 31 iulie). Nu am ezitat nici o clipa si i-am bagat in direct. Problema piesei a fost rezolvata cu ajutorul colegilor din regia de emisie. A fost o editie halucinanta. Mesajele de la ascultatori au curs pe banda rulanta astfel incat m-am trezit ca este ora 4 dimineata si ca inca mai am o gramada de mesaje/intrebari de trasmis. Practic habar nu am cand a trecut timpul. S-a discutat foarte mult, Andrei raspunzand intrebarilor primite de la artisti dar si de la ascultatori iar muzica (in mare masura piese care au fost difuzate la Radio-Vacanta Costinesti) a completat totul in cel mai fericit mod. Pana la ora 4.00, Gabriela Petrescu s-a aflat in studio alaturi de el jucand rolul moderatorului. Conform mesajelor primite de la ascultatori, s-a descurcat foarte bine!
Aceasta emisiune mi-a oferit sansa de a-i vedea la lucru atat pe prezentatorul/moderatorul- Andrei Partos, cat si pe invitatul- Andrei Partos, omul senzational care iti poate raspunde la multe intrebari cu conditia sa le ai la tine. Cea de-a doua postura ma incita mai mult dar ma si inhiba un pic pentru ca sunt constienta ca mai am multe de invatat. Recunosc, interviurile m-au atras mereu. Faptul ca detii puterea, conducand un dialog, ca pui fel de fel de intrebari "storcand" invitatul de informatii imi incita mintea. Asta vreau sa fac! Imi doresc sa cresc atat de mult din punct de vedere profesional incat sa devin un partener de discutie potrivit pentru oricine. Mi s-a parut de-a dreptul fascinant sa am in fata mai bine de 4 ore, un om care are atat de multe de spus. Si trebuie sa recunosc ca a vorbit foarte mult. Am aflat despre Costinesti si muzica difuzata la Radio-Vacanta, am vorbit si despre fenomenul radio si am ajuns intr-un final si la chestiuni psihologice. Andrei a jonglat cu cele doua functii pe care le-a indeplinit in aceasta emisiune, scotand lucruri inedite de la cei care au intrat in direct (apropo, prima interventie in direct a fost cu Dan Leonte cel care se ocupa de editia din acest an a Romanian Top Hits de la Bacau) si raspunzand dupa cum cerea situatia (ba cu umor, ba serios) la cele mai multe intrebari. Si asta pentru ca timpul nu i-a permis sa raspunda tuturor. O va face cu siguranta data viitoare.
In incheiere mai spun doar atat: La Multi Ani, Andrei! Sa fii sanatos si sa ai parte numai de lucruri frumoase si bune!

"Psihologul muzical", pasul 211

211 editii a strans emisiunea Psihologul muzical difuzata pe Radio Romania Actualitati. Vinerea trecuta, invitat in studio a fost Berti Barbera. S-a discutat despre Taverna, emisiune proaspat reintrata in grila TVR, Festivalul de la Garana unde Berti & 4Given au sustinut un recital, despre posibile viitoare concerte in Romania, si bineinteles, despre show-ul The Rolling Stones, eveniment consumat cu doar cateva zile inainte. Prin telefon, Robert Turcescu ne-a povestit cum a trait intalnirea cu formatia Rolling Stones. Au fost 4 minute si jumatate traite la intensitate maxima cu batai de inima puternice dar care s-au sfarsit in cel mai fericit mod: de acum inainte fotografia cu legendele Stones va sta la loc de cinste in casa lui Turcescu. Si trebuie sa-l credem pe cuvant pentru ca nu ne-o poate arata. Indicatiile primite de la staff-ul The Rolling Stones au fost stricte: fara miscari bruste si manifestari exuberante in preajma Stones-ilor, iar fotografia alaturi de membrii trupei nu poate fi facuta publica sub nicio forma.
Si Mircea Baniciu ne-a impartasit impresii de la marele concert din 17 iulie. Starea euforica a lui Keith Richards din timpul concertului nu a fost uitata de cantaret. Desi nu a vrut sa spuna daca stie astfel de cazuri printre colegii de breasla, cu umoru-i binecunoscut, Baniciu a recunoscut ca lui i s-a intamplat o data sa urce pe scena dupa ce a consumat oaresce licori bahice... "Eram intr-un club si am fost incurajat sa beau niste vodka inainte de concert. Partea cea mai grea a fost ca trebuia sa stau pe un scaun inalt pe care nu aveam prea multa stabilitate, oricum... Am cantat alaturi de public, de fapt ei au cantat mai mult decat mine. La final nu stiam cum sa cobor de pe scaun. A fost singura data cand mi s-a intamplat acest lucru". Momentul a fost savuros iar Mircea Baniciu merita felicitari pentru sinceritate. Nu sunt multi cei care ar fi povestit deschis si cu umor astfel de patanii.
O alta interventie in direct, de data aceasta din partea unui ascultator, ne-a amintit ca in luna iulie Sighisoara este Capitala Folk-ului. Am aflat cateceva despre participantii la Folk Fest Sighisoara (festival care s-a desfasurat intre 20-22 iulie) dar si despre recitalurile si problemele de organizare ale Festivalului Sighisoara Medievala, care va avea loc intre 27 si 29 iulie.
Muzica a fost din belsug. Berti Barbera ne-a propus piese de pe albumele lui ba chiar, am organizat si un concurs prin care doi ascultatori au castigat CD-ul Flick-Flack semnat Berti Barbera & 4Given. Am ascultat mult Rolling Stones, Julio Iglesias (pentru ca interpretul se afla in turneu prin Romania), Alice Cooper, Sfinx (cu Dan Andrei Aldea solist)- "Fii soarelui" si multe altele.
Trebuie sa va spun ca am avut si ascultatori suparati. Un domn din Bucuresti si-a exprimat profunda nemultumire cu privire la faptul ca vorbim atat de mult despre concertul The Rolling Stones... In opinia dumnealui, din 1965 incoace aceasta trupa se inscrie la categoria "manelistii rock-ului"! Mult mai buni i se par Deep Purple, de exemplu. De ce sa nu discutam despre ei?? De ce sa nu dam mai multe piese cu ei?? Trec peste exprimarea "eleganta" si modul in care a ales sa-si spuna opinia, e mai putin important. Altceva m-a enervat. Pentru el nu a contat absolut deloc faptul ca in cadrul acestei emisiuni a avut ocazia sa asculte de cateva ori Child in time. INTEGRAL!! Cum se face ca aproape niciodata nu apreciem cand primim ceva? Nu mai stim sa ne bucuram cand auzim intr-o emisiune de radio ce ne place? Prea des reactionam doar atunci cand NU primim muzica preferata. Uitam mereu ca in afara de noi mai sunt si altii care asculta si care poate, apreciaza ceea ce aud. Mergem pana acolo incat ne suparam daca nu primim piesa solicitata pe loc! E oare normal? Ma exaspereaza si argumentul pe care-l aduc unii in discutie: platim abonament la postul public si avem dreptul sa ascultam ce vrem. Avand in vedere ca nimeni nu este scutit de plata acestui abonament, ma intreb unde am ajunge daca toti am proceda la fel?! Uitati, dragilor, ca noi nu functionam in regim de tonomat iar, fiecare emisiune are un realizator! In plus, Psihologul muzical este una dintre putinele emisiuni care tine cont de cerintele ascultatorilor. Propunerile de invitati/piese sunt notate si rezolvate pe parcurs. Tocmai de aceea nu inteleg reactiile unora. E mai usor sa criticam fara fond decat sa ne bucuram pur si simplu atunci cand primim ceea ce asteptam?? Voua cum vi se pare?

Magia Rolling Stones

Marti, 17 iulie. Ora 19.30. Stadionul "Lia Manoliu" arata ca un furnicar. Emotia intalnirii cu legenda rock The Rolling Stones se simtea pe fiecare centimetru patrat al "Nationalului". Caldura sufocanta, aproape insuportabila. Nici un pic de umbra. In incinta stadionului doar 7 puncte de vanzare a bauturilor racoritoare non-alcoolice si a berii. Cozi interminabile si nervozitate maxima si de partea vanzatorilor si a cumparatorilor. Probabil din prea multa grija pentru sanatatea noastra, sucul si apa erau servite la temperatura atmosferei de acolo doar berea era rece. Cand am pasit pe gazon, pe scena evolua trupa britanica The Charlatans. Cele cateva piese pe care le-am ascultat din recitalul lor, m-au facut sa-mi doresc sa ascult si altele. Muzica buna, antrenanta, genul acela care ti se lipeste de suflet imediat si nu da semne ca ar vrea sa plece prea curand. Oamenii adunati in fata scenei pareau incantati de concertul oferit de The Charlatans. Unii ii stiau de cand s-au lansat (adica din anul 1989) si s-au declarat multumiti de modul in care a evoluat trupa in toti acesti ani, altii, dimpotriva, ii vedeau pentru prima data iar la finalul recitalului au tras o concluzie: "nici nu stiu cand a trecut timpul cu astia pe scena, parca nici asa cald nu mi-a mai fost".
Ora 20.45. Cu greu mai poti zari un loc liber in tribune. Pana si pe gazon e greu sa te misti. Pentru cei peste 50.000 de oameni a fost, probabil, cea mai lunga jumatate de ora. Asteptarea a luat sfarsit la 21.20 cand pe "Lia Manoliu" s-au stins luminile. Sase minute mai tarziu un superb foc de artificii secondat de jocuri de lumini a anuntat intrarea in scena a Stones-ilor. Ce a urmat este istorie. Sincer, la acest concert am ajuns dintr-o intamplare, cu foarte mult noroc. Nu eram si nici nu sunt fan Rolling Stones. M-am dus acolo si,recunosc, nu stiam la ce sa ma astept. Auzisem multe despre concertele lor de la oameni care ii mai vazusera. Povestirile lor erau impresionante dar va asigur ca este cu totul altceva atunci cand traiesti live un concert The Rolling Stones. Nu ai cum sa ramai indiferent la ceea ce vezi. Jagger & Co respira entuziasm prin toti porii. Explozia de vitalitate afisata de ei pe scena se transmite in mod automat publicului. Nimic nu este lasat la voia intamplarii. Fiecare detaliu conteaza, piesele fiind sustinute de imagini sugestive, jocuri de lumini sau efecte pirotehnice. Intr-una din emisiunile lui Andrei Partos, Mirabela Dauer spunea ca si-ar dori ca trupele/solistii care ne viziteaza tara sa incerce macar sa adreseze publicului cateva cuvinte in limba romana. Ei bine, dorinta i s-a indeplinit pe deplin! Nici nu conteaza daca Mick Jagger avea sau nu un prompter de pe care a citit replicile in limba romana. Simplul fapt ca a invatat sa pronunte cuvintele atat de bine, a impresionat pe toata lumea. Solistul a inceput cu: "Buna seara Bucuresti! Salut Romania!" si tot show-ul a fost presarat cu replicile: "Ma bucur sa fiu aici pentru prima data", "Multumesc pentru aceasta calduroasa primire", "Haideti sa ne distram, cantati cu mine!", "Ce bine e aici! Sunteti frumosi!", "Ma simt excelent!", "Va iubesc, va iubesc! Romania te iubesc!". Poate cel mai reusit moment a fost acela in care si-a prezentat colegii de scena. Cand a ajuns la Linda Fischer (backing vocals) ne-a demonstrat ca are simtul umorului spunand in romana: "Ce rochie frumoasa dar ce pantofi ieftini". La sfarsit ne-a urat: "Noapte buna la toti!". Un alt moment cheie al show-ului s-a consumat pe la mijlocul concertului atunci cand platforma mobila cu care era dotata scena, s-a deplasat pana la mijlocul terenului, aducand trupa in mijlocul multimii. Aproape in aceiasi clipa sute de blitz-uri au declansat pentru a imortaliza momentul. Au cantat "Satisfaction" din mijlocul fanilor si un stadion intreg a fredonat piesa cu ei.
Mi-a ramas intiparit in minte si momentul lui Keith Richards. Pentru a-i da timp lui Mick sa se schimbe, chitaristul a interpretat doua piese. Nici acum nu mi-a disparut din minte refrenul melodiei "You've got the silver", vocea si atitudinea lui Keith in acel moment. L-as reasculta intruna!
La 23.12 Mick Jagger si-a luat ramas bun de la noi. Dupa mai bine de un minut de aplauze furtunoase, The Rolling Stones au revenit pe scena si au cantat "Brown sugar". Finalul a fost la fel de exploziv ca inceputul: focuri de artificii, efecte pirotehnice si jocuri de lumini. Au urmat 6 minute in care publicul i-a strigat, a aplaudat frenetic si a tropait zguduind din temelii tribunele de pe "Lia Manoliu". Nu au mai revenit, noi insa am ramas cu amintiri extraordinare si cu o lectie predata in stil britanic despre ceea ce inseamna un show complet. Multumim Rolling Stones!

Bestialii de la B' Estival!!!!

Duminica s-a tras cortina peste prima editie a B' Estivalului. Si ce editie! In cele trei zile de festival oferta muzicala a fost extrem de variata. Si publicul a fost foarte receptiv din acest punct de vedere. Am vazut foarte multi oameni care pur si simplu au venit pentru a se bucura de muzica. Recunosc ca mi-am dorit sa merg la B' Estival pentru a-l vedea pe Alice Cooper. Nu stiam prea multe despre ceilalti artisti. Dar,am ramas placut impresionata de Yonderboi. Ei au cantat vineri, 29 iunie, pe scena Heineken de la ora 18.30 pana la 19.10, la recitalul lor asistand in jur de 3.000 de persoane. Si au fost foarte bine primiti de public. Din sondajele pe care le-am facut in prima seara, a reiesit ca cele mai asteptate recitaluri au fost: Hooverphonic, Morcheeba (care din dorinta de a se imprieteni mai repede cu publicul au uitat unde se afla si au spus "Thank you Budapest!". Ceea ce nu ar fi trebuit sa fie o problema cata vreme facem parte din marea familie europeana. Publicul insa nu a fost de acord si a taxat cu huiduieli greseala.) si, bineinteles, Faithless. Partea frumoasa a serii este ca am asistat la cateva recitaluri "vii". De exemplu, concertul Morcheeba s-a evidentiat prin faptul ca membrii trupei au comunicat constant cu publicul. Au facut complimente fetelor, au remarcat o domnisoara/doamna roscata si l-au salutat si pe iubitul/sotul care ii era alaturi. S-a vazut ca s-au simtit bine pe scena si starea lor s-a transmis si in randul publicului. Bravo Morcheeba!

Cea de-a doua zi (sambata, 30 iunie) a fost rezervata altor nume de referinta: Kasabian, Reamonn si Pink. Cei dintai au urcat pe scena Click Net la ora 19.00. A fost un recital antrenant urmarit de 5000 de persoane, in marea majoritate tineri pusi pe distractie. Au cantat printre altele "By my side", "The last trip" reusind sa creeze o atmosfera superba! Pe masura ce ne apropiam de recitalul Pink, portile de acees in incinta Romexpo erau luate cu asalt de fanii interpretei. Poate cel mai tanar fan de acolo era o fetita in varsta de 7 ani. Venise devreme impreuna cu mama (era la Romexpo inca de la ora 17.30) si se inarmase cu rabdare si cu un carton mare pe care scrisese artistic: I love Pink.

Si iata-ne ajunsi si in ultima seara a festivalului. Ziua de duminica, 1 iulie, a fost sinonima cu ROCK-UL! Brusc parcarea Romexpo a devenit o mare de oameni imbracati in negru. Amatorii de gen s-au infiintat in fata celor doua scene asteptandu-si idolii. Si nu-i bai, au avut mult de asteptat in soare. Noroc ca s-a inventat berea rece care, intre noi fie vorba, a curs din plin. Si uite asa au trecut rockerii peste concertul Wu-Tang Clan. Hip-hoperii au trait insa, la intensitate maxima recitalul lor. Chiar daca baietii au avut probleme cu sunetul (la un moment dat lait-motivul recitalului a fost cuvantul "sabotaj"), au iesit din incurcatura cantand "la rece" cu publicul. Spectatorii au dat din maini, din cap si au repetat mecanic toate textele pieselor. Pe scurt, s-au distrat cum au stiut mai bine! Va dau si un amanunt de culise. Dupa recital, Wu-Tang Clan au venit in randul spectatorilor dand sute de autografe si pozandu-se alaturi de fani. Ceea ce i-a umanizat in ochii multora.

Rockerii s-au trezit din amorteala la ora 20.53. Atunci si-a inceput show-ul Alice Cooper pe scena Heineken (desi in program scria 20.45 pe scena Click Net). Din scenografia concertului nu au lipsit: sangele fals, sabii, bastoane, spanzuratoare, o mireasa si o prostituata (jucate de fiica lui Alice Cooper, Calico), pistoale, papusi gonflabile, sau camasi de forta. Nimic nu anunta momentul istoric la care urma sa luam parte. Cea de-a treia piesa din concert, "I' m eighteen", a starnit ovatiile publicului. Parca de nici unde, pe la jumatatea piesei, a aparut pe scena Marilyn Manson. "Inghetat" de uimire publicul a reactionat greu, oamenilor nevenindu-le sa creada ca este adevarat. Manson si Cooper s-au imbratisat si au incheiat piesa cantand in duet. Am mai ascultat "School' s out", "No more Mr. nice guy" sau piese mai noi precum "Lost in America". La bis Alice Cooper a cantat "Poison" (care a facut deliciul publicului spectatorii cantand vers cu vers piesa) si "Elected" (la finalul careia a fluturat steagul Romaniei indemnandu-ne sa-l votam!). Nu pot sa trec asa usor peste solo-ul de baterie din recitalul lui Alice Cooper. Bateristul si-a demonstrat maiestria electrizand publicul pret de cateva minute bune! Trebuie sa va mai spun ca spectatorii au plecat de acolo cu suveniruri pretioase: doua dintre bastoanele folosite de Alice in show au ajuns in mainile a doi viteji. Si spun asa pentru ca s-au dat adevarate lupte pentru a le castiga, baietii s-au imbrancit si si-au "scapat" si cativa pumni. Au mai ajuns in public si multe pene de chitara sau bete de tobe.

La 22.53 scena Click Net i-a apartinut lui Marilyn Manson (desi in program scria ca recitalul va incepe la 22.30). Muzica s-a imbinat in cel mai fericit mod cu sunetul, spectacolul de lumini si imaginile proiectate pe cele doua ecrane. Si chiar daca mai toate ziarele au catalogat show-ul lui Manson ca fiind sub asteptari si au spus ca a fost dezamagitor pentru fani... Mie nu mi s-a parut chiar asa! Am vazut o multime de peste 20.000 de oameni care s-au simtit bine atat la Alice Cooper cat si la Marilyn Manson. I-au aclamat pe amandoi, au cantat si s-au simtit liberi pe durata celor doua super-concerte. Ce poate fi mai bine de atat? Nu sunt de acord nici cu cei care au zis ca Alice Cooper nu ar fi avut ce sa caute la acest festival. Si asta din cauza ca ar fi ba "obosit", ba "prafuit"... Si daca imi amintesc bine, tocmai Marian Ionescu o spunea intr-un interviu... Reactia publicului i-a demontat spusele. Spectatorii (si retineti, au fost foarte multi tineri!) au trait aceste recitaluri la cote maxime! Ce poate fi mai relevant??? Istoria (in cazul nostru Alice Cooper) trebuie respectata pentru ca fara ea nu am fi evoluat asa cum am facut-o! Ce-ar fi fost Manson fara Cooper? Si pana la urma amandoi au revolutionat genul (unul l-a inventat, celalalt l-a innoit). Si mai este ceva. Muzica evolueaza atat de rapid, incat oricare dintre artisti, risca sa fie pentru unii sau altii "prafuit" sau "obosit". Nu credeti?

Fratilor, un singur lucru nu mi-a placut la B' Estival. S-a vrut un festival in stil european (si din punct de vedere muzical are toate sansele sa fie asa) dar caracterul mioritic si-a lasat urme adanci in cele 3 zile de festival. Ceea ce au lasat spectatorii in urma a fost dezamagitor: munti de pahare de suc si bere, farfurii de plastic (din care au mancat mici, frigarui, etc) si pachete de tigari... Degeaba organizatorii au dotat parcarea Romexpo cu cateva containere de gunoi numai bune de folosit. Prea putini au fost aceia care au bagat de seama prezenta lor. Cei mai multi au preferat sa arunce gunoaiele pe unde le-a venit! La un moment dat abia daca mai aveai unde sa pui piciorul fara sa calci pe ceva... Trist!