BON JOVI!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Cred ca am trait unul dintre cele mai frumoase momente din ultima perioada! S-ar putea sa vi se para patetic dar... pur si simplu am simtit o imensa bucurie urmarind pe Acasa TV un concert BON JOVI- LIVE IN NEW YORK, sustinut la Nokia Theatre in septembrie 2005. Imi place Bon Jovi foarte mult dar, cu toate astea nu as fi crezut ca vizionarea unui concert poate avea un asemenea impact asupra mea. Pur si simplu, m-a incarcat cu optimism. Am "ars" in interior fiecare piesa, atitudinea lui Jon Bon Jovi m-a incarcat cu energie. Stiu, stiu, devin patetica!... Dar, nu ma pot abtine. Au fost 14 melodii, majoritatea dintre ele antrenante. Daca nu ar fi fost atat de multa publicitate (dupa primele doua piese a urmat un moment de promo, apoi din 4 in 4 melodii concertul a fost intrerupt de aceiasi plictisitoare publicitate) ar fi fost perfect! Si... inca ceva. M-a enervat ca "specialistii" de la Acasa TV intrerupeau melodiile pentru reclame, apoi se relua brusc difuzarea show-ului cu versul de la care fusese taiata piesa. Mai rar vezi asa ceva...
Anyway, decorul a fost dinamic, multe lumini, totul a sustinut muzica. Si ca sa nu mai zic ca m-am bucurat ca l-am vazut pe Richie Sambora folosind talkbox la piesele Livin' on a prayer si It' s my life. Love it!
Sincer, cred ca acest concert a fost singura bucurie de Sarbatori. Si cand te gandesti ca era cat p-aci sa-l ratez.
Nu credeam ca un simplu concert, fie el si al formatiei preferate, te poate mobiliza in asa fel.

Ciudatenii a la Duminica in familie

Editia din 14 octombrie a Duminicii in familie i-a avut in studio pe Ovidiu Lipan Tandarica si Stelu Enache, care ne-au anuntat aparitia unui nou album. De cum a inceput emisiunea, Mihaela Radulescu si-a luat rolul de gazda in serios si ne-a anuntat cu o voce suava: "Avem si de data aceasta un Top al emisiunii. In aceasta editie intrebarea propusa de echipa noastra este: Pe cine vreti sa ascultati mai des in concerte? 1. Ovidiu Lipan Tandarica; 2. Nicu Covaci; 3. Gyuri Pascu". Pai, cum asa?! Nu pot sa inteleg cum a acceptat Ovidiu Lipan un astfel de top... Sau, poate ar fi mai potrivit sa intreb: ce cauta Ioan Gyuri Pascu in aceasta ecuatie?! Puteau sa-l puna direct pe Mircea Baniciu. Oare asa stau lucrurile in Phoenix? Se concureaza unul pe altul? Eu asta inteleg din acest top. In locul lui Tandarica nu as fi acceptat aceaste 3 variente. Desi, daca stau bine sa ma gandesc, buba vine de la producatorii emisiunii. Mi se pare anormal sa-ti pui invitatii in situatii delicate. O auzeam pe Mihaela citind propunerile si nu-mi venea sa cred ca e pe bune! Ati intrat cumva in pana de idei? Avandu-l in emisiune pe Tandarica e normal ca lumea sa-l voteze pe el.

Ce-ati ratat daca nu ne-ati ascultat...

Am lipsit nepermis de mult de la intalnirea cu voi dar am venit cu forte proaspete. In ultimele editii ale Psihologului muzical am avut invitati de seama. Saptamana trecuta, oaspetii nostri au fost cei de la Proconsul, iar vineri, 12 octombrie, ne-a calcat pragul Andrian Berinde. Cum ne-am distrat? Cititi in cele ce urmeaza.

EDITIA 222

Ora 23.40. Formatia Proconsul se afla deja la intrarea din strada G-ral Berthelot. Ne-au promis un recital unplugged si au venit pregatiti! Dar, pregatiti pentru ce?! La vederea lor, aveai impresia ca urmeaza cel putin un concert intr-o sala mare sau in aer liber, nu o cantare in studio. Emotionati pana peste cap, trebuie sa stiti ca se aflau la prima experienta de acest gen, baietii au "blindat" microbuzul formatiei cu cabluri, mixer, instrumente si o echipa intreaga de tehnicieni. Si asta din dorinta de a le iesi bine cantarea. Dar ce te faci cand socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ si locul in care urmeaza sa sustii recitalul este destul de limitat ca spatiu? Pentru ca asta au scapat ei din vedere: urmau sa cante intr-un studio de radio... Dupa ce au urcat mixerul, cablurile si instrumentele pana la etajul 3, sunetistii au ajuns la concluzia ca nu au cum sa le aseze pe toate astfel incat sa mai incapa si trupa in cabina 31... "Micutul" mixer, care masura nici mai mult nici mai putin decat 4 metri, s-a incapatanat sa nu intre in studioul Radio Romania. Si cum nici in regia de emisie nu a fost chip sa-l aranjeze astfel incat sa poata fi folosit, tehnicienii l-au carat inapoi in masina formatiei. Intrebati de catre Andrei, de ce nu au venit cu un mixer potrivit pentru un studio de radio, Bodo a raspuns cu mult umor: "Pai, acesta este cel mai mic pe care-l avem, are doar 40 de canale!". Ramasi fara mixer, baietii l-au "sacrificat" si pe Florin, basistul trupei. A urmat un recital semi-unplugged care s-a intins pana la ora 4.00 a diminetii. Se vede treaba ca show-ul a fost apreciat de ascultatori care au "incins" liniile telefonice, trimitand peste 150 de mesaje. Din pacate tehnica nu a fost cu noi in acea seara si am pierdut peste 70 de mesaje. Ne cerem scuze celor care nu si-au auzit textele pe post. Mai am pentru voi un amanunt de culise. Bodo nu a venit singur... L-a insotit Alex, fiul sau in varsta de 18 ani. Baiatul a urmarit cu atentie din regia de emisie evolutia trupei si la un moment dat chiar a salutat ascultatorii de la microfonul emisiunii. Pustiul a povestit cu deosebita placere despre viata din SUA si despre trupa in care activeaza acolo. Nu a rezistat tentatiei de a-i "confisca" chitara lui Dragos demonstrandu-si virtuozitatea sub privirile incantate ale tatalui sau. O dovada in plus ca aschia nu sare departe de trunchi. A fost o editie-maraton din care nu au lipsit nici rubricile Efectiv-Subiectiv (difuzata in mare parte dupa ora 4.00), Raspundem cand suntem in stare si Agenda pop-rock. Habar n-am cand a trecut timpul. Voua cum vi s-a parut?

EDITIA 223

Ei bine, saptamana aceasta am schimbat profilul. Adrian Berinde ne-a propus sa abordam subiectul textelor din muzica romaneasca de ieri si de azi. Si uite asa, ne-am amintit impreuna de O-Zone, ASIA, Andre si multe alte trupe care la un moment dat ne-au retinut atentia prin texte "subtiri", facile, ilogice... Pe langa tema propusa de invitatul nostru, v-am provocat sa ne spuneti scorul meciului Romania-Olanda din aceasta seara. Cel care v-a indica scorul exact va castiga nu unul ci doua albume. Subiectele v-au captivat cata vreme azi am numarat 102 mesaje. Din pacate si saptamana aceasta a revenit problema la calculatorul din regia de emisie si am mai pierdut cateva mesaje, totusi nu la fel de multe ca data trecuta. Acum am fost mai vigilenti. Oricum, promitem ca aceasta problema sa nu devina o regula! La ora 3.00, invitatul nostru s-a retras si noi ne-am continuat "marsul" la brat cu hituri mai vechi si mai noi, piese solicitate de dvs in editiile anterioare. Totodata aceasta a fost prima editie in care v-am anuntat adresa forumului: www.andreipartos.myforum.ro . Aici puteti comunica linistiti intre voi si cu noi. Va asteptam cu drag!

Iris- 30 de ani de activitate

Mai intai de toate vreau sa stiti ca ceea ce urmeaza nu este o cronica a concertului Iris. Probabil ca nu as fi simtit nevoia sa scriu aceste randuri dupa concert. Pana la urma concerte Iris sunt mai tot timpul. S-au strans insa mai multe intrebari in mintea mea. Poate cineva reuseste sa ma lamureasca si pe mine. Flash back. Pe 22 septembrie in studioul emisiunii Psihologul muzical s-a aflat Mike Godoroja. Invitatul nostru a venit direct din studioul de inregistrari si a adus cu el si cele mai noi piese Iris. Au urmat 4 ore in care am prefatat concertul aniversar si aparitia albumului. Reactiile ascultatorilor nu s-au lasat asteptate. Toti au fost incantati de ceea ce au ascultat. Asadar, stiam ce ma asteapta pe Baneasa. Si totusi ceva nu a fost in regula...
Vineri, 5 octombrie, la Aeroportul Baneasa, mare, mare aglomeratie. Mii de oameni au luat cu asalt unica intrare pe una dintre pistele aeroportului rezervate pentru un concert mult asteptat. Iris aniverseaza 30 de ani de activitate. Pe scurt. La 20.15, Cristi Minculescu a salutat publicul in maniera binecunoscuta: "Buna seara, prieteni!" dand tonul "nebuniei". M-a impresionat decorul, jocul de lumini, atmosfera creata de trupa si public. Din recital n-au lipsit nici hiturile dar nici piesele care se gasesc pe cel mai nou produs discografic: "Cei ce vor fi"- dublu album Iris. Invitatii, numerosi de altfel, au fost la inaltime. Au fost si cateva absente motivate de membrii Iris: Nicu Covaci si Nutu Olteanu. Recunosc, am fost dezamagita ca nu a venit Nutu Olteanu. Mi-ar fi placut sa-l vad in concert si asta pentru ca am auzit foarte multe despre el. Una peste alta, concertul a fost ok. Nu a iesit din tiparele cu care ne-a obisnuit trupa. E drept, au fost mai multi invitati din zone diferite: opera, teatru, rock. Rezultatul a fost intr-adevar impresionant, in nota obisnuita. Totusi, ceva a lipsit. Si nu ma refer la cei doi. In timpul concertului, pe un ecran mare, amplasat in spatele scenei, se derulau imagini alb-negru, apoi color care prezentau diferite etape din istoria trupei. I-am vazut pe Cristi Minculescu, Boro, Nelu Dumitrescu, Valter Popa. E drept, mai apareau cativa fosti componenti insa, din pacate, nu i-am recunoscut. Si nici organizatorii nu m-au ajutat, sau mai bine zis nu i-au ajutat pe tinerii din public sa-i cunoasca. Si asta pentru ca pozele nu erau numite, nu era trecut nici macar anul in care au fost facute. Pur si simplu, cateva imagini se derulau in spate...
Sincer, imi imaginam altfel aceasta aniversare. I-as fi vazut pe scena pe toti fostii componenti Iris. As fi vrut un mic istoric al trupei, un fel de reeditare a etapelor prin care a trecut Iris. As fi filmat tot concertul si l-as fi scos pe piata sub forma unui DVD. Asa fanii mai tineri ar afla cine a facut parte din trupa, cine compunea piesele, in ce an a plecat unul si a venit altul. Mie mi se pare absolut firesc ca Minculescu & Co sa ne ajute sa-i cunoastem mai bine. Paradoxal, trupa, desi are 30 de ani de activitate, nu are un site propriu. Fanii lor mai tineri nu stiu foarte multe despre formatia preferata. Cred ca asupra acestui capitol nu ar trebui sa existe confuzii sau intrebari. Nici in desele aparitii TV nu spun mare lucru. In emisiunea lui Andrei Partos, Mike Godoroja spunea ca au pus pozele fostilor componenti pe album. Pentru mine nu inseamna mare lucru. Vad o poza dar tot nu stiu care e legatura intre trupa si cel din fotografie.
Azi am citit in Evenimentul Zilei un numar special dedicat trupei Iris. In loc sa gasesc acolo o istorie a trupei, vad urmatoarea declaratie a lui Nelu Dumintrescu: "„Nu puteti sa va dati seama ce friguri erau prin hoteluri... Era frig in masina cu care mergeam in turnee, rata care circula acuma pe la tara, niste masini care mergeau cu 40 la ora si ne purtau din oras in oras. Desfaceam becul, desfaceam firele si le legam sa ne punem aeroterme, pe care oricum nu le gaseai in comert. Ne puneam o patura la geam si dadeam drumul la aeroterme. Era mai frig in sala decat afara, noua ne inghetau mainile, iar spectatorii erau cu caciuli”." Ei si ce? De parca asta vreau eu sa stiu... Acum am inteles de ce vedetele de azi se plang de frigul de la filmari. De fapt asta e boala veche, dupa cum vedeti dateaza de multa vreme. Mi se pare anormal sa spui astfel de lucruri: ca era frig in salile de concert (de parca ar fi cantat doar iarna in toata cariera lor si au ramas doar cu frigul simtit in timpul concertelor), ca se imbracau intr-un anumit fel si ca purtau parul lung pe care obligatoriu il strangeau cu agrafe in aparitii tv (de parca asta ar fi vreun act de curaj, de parca doar asa puteai deveni erou!). Am auzit ca pe la inceputul anilor '90 trupa Iris a ramas fara scule. S-au ars. Nu ma intrebati nu stiu foarte multe. As fi foarte curioasa sa aflu cum si-au cumparat altele noi. Sa ramai fara scule mi se pare un eveniment greu in istoria unei trupe. Si totusi, ei prefera sa vorbeasca despre frig si cat de oropsiti au fost... Si, sincer, nu e corect fata de fani. Noi vrem sa stim care sunt reperele importante din viata formatiei Iris. Credeti ca se poate?

Psihologia Nocturnelor Muzicale

La 23.50 am coborat la intrarea din strada General Berthelot. Sosise invitata. Marina Constantinescu. Pe drum mi-am pus o mie de intrebari, oare cum o fi mai bine sa o abordez? In mintea omului simplu, criticul (fie el literar, muzical, de teatru, film sau mai stiu eu ce) este acea persoana acra, mereu nemultumita care te priveste cu spanceana ridicata mai tot timpul. Inconjurat de carti si de o aura de invatat, criticul impune respect si inspira teama. Cam acesta ar fi rezumatul ideilor care-mi "patinau" pe creier in timp ce ma duceam jos sa o iau pe invitata noastra. Spre surprinderea mea am dat peste o persoana zambitoare, foarte naturala, degajata si dornica de conversatie. In lift m-a intrebat pana la ce ora tine emisiunea. Dupa ce i-am raspuns, m-a intrebat zambind, pe un ton relativ calm: "Si eu stau pana la ora 5.00?". Reactia ei m-a amuzat teribil. Toti invitatii au aceiasi dilema si pe majoritatea ii uita Dumnezeu in emisiune pana la ora 4.00. Fireste acelasi lucru i s-a intamplat si Marinei Constantinescu. Aproape ca nici nu stiu cand au "zburat" cele patru ore alaturi de ea! Mesajele au curs fara incetare iar la final, cand am tras linie, am descoperit ca am primit prin telefon si SMS 106 mesaje. Fiind o emisiune cu un invitat din zona culturii este aproape de necrezut. Marina Constantinescu nu canta, nu vine nici din zona sportului si nu spune nici bancuri fara perdea. Dialogul, insa, a fost extrem de incitant. Pur si simplu nu te lasa indiferent. Andrei Partos a avut grija sa atinga cat mai multe subiecte: s-a vorbit despre muzica (Marina a venit cu CD-urile de care nu se desparte nici in masina, asa ca am ascultat si Maria Callas dar si Queen de exemplu), fotbal (totusi nu a spus cu ce echipa tine ca sa nu provoace scandal in familie), emisiunea Nocturne, proaspat scoasa din grila TVR si bineinteles despre teatru. Cei care au intrat in direct, si nu au fost putini, au vorbit si despre violenta care a cuprins programele TV.
Dupa ora 4.00 am combinat doua rubrici: Raspundem cand suntem in stare si Efectiv-Subiectiv. Unora le-am raspuns pe loc: cineva ne-a cerut Vinovatii fara vina cu Motu Pittis si am difuzat piesa cu promptitudine. Asta pentru ca s-a intamplat sa o avem la noi. Altora le-am raspuns la cereri mai vechi. Cum timpul a fost limitat, promitem inca o serie de raspunsuri data viitoare.
In incheiere, le adresam scuze celor care, desi au trimis mesaje text, acestea nu au fost citite pe post. Vina nu ne apartine. Dupa cum am spus, in aceasta editie am primit foarte multe mesaje SMS. Fiind atat de numeroase s-a blocat telefonul mobil si o parte din mesaje au fost primite dupa ora 5.00. Noi le-am notat pe toate si in editia viitoare veti primi raspuns! Va multumim pentru intelegere!

Sondaje

Astept raspunsurile voastre la acest mic sondaj! Va multumesc! Daca aveti alte preferinte (ceea ce este de asteptat) le puteti scrie la rubrica de comentarii!

Jethro Tull in concert la Sibiu

Sunt impresionata! Ian Anderson, liderul trupei Jethro Tull, m-a fascinat. Niciodata n-am vazut un om atat de degajat, deschis, cu un fin simt al umorului la o conferinta de presa. As fi putut sa stau ore intregi sa-i ascult povestirile! Concertul sustinut de Jethro Tull la Sibiu a fost senzational, si nu exagerez cu nimic. Afisele care impanzeau Sibiul anuntau ora de incepere a concertului, 21.00. Ei bine dragilor, la 21.01 britanicii au fost pe scena. Nu-mi amintesc sa fi participat pana acum la alt concert care sa inceapa la ora anuntata... Ceea ce a urmat pe scena a fost fabulos. Am fost si la The Rolling Stones. Am simtit atunci o explozie de energie din partea lui Jagger, hiturile, showul de lumini, efecte pirotehnice au dat savoare acelei seri. Si la Sibiu am fost martora unei explozii de energie doar ca a fost un pic diferit. Show-ul nu a mai avut atat de multe efecte vizuale, elementele centrale au fost muzica si Ian Anderson. Omul care a cantat la muzicuta, flaut, mandolina si care nu a stat o clipa locului. S-a creat o legatura extraordinara intre trupa si public. In Piata Mare din Sibiu au fost peste 15.000 de oameni. Dupa primele trei piese a inceput o ploaie torentiala. In cateva clipe Piata aproape s-a golit! Am ramas inmarmurita, imi parea rau pentru ca mi-a placut din prima ceea ce am vazut. Spre marea mea uimire dupa putin timp, in mijlocul furtunii, lumea s-a intors! Nu-mi venea sa cred ca desi era un spectacol in aer liber, fara bilet, oamenii au infruntat ploaia, s-au dus acasa sa isi ia umbrele si pelerine de ploaie si s-au intors sa asculte Jethro Tull. Ritmurile pieselor, care te duceau cu gandul Anglia de alta data, i-au facut pe oameni sa danseze in ploaie. In public erau si tineri de 20 de ani care aveau albume Jethro Tull acasa, si oameni de 30 de ani, de 40 de ani care au ii mai vazusera in Romania de doua ori. Am vazut si oameni trecuti de 50 de ani, poate mai entuziasmati decat oricare altii. In timpul recitalului (care a tinut mai bine de doua ore) am aruncat o privire peste multimea adunata in Piata Mare. Surprinzator: toti aveau privirea indreptata spre scena si se bucurau de muzica. Acelasi lucru l-am mai vazut la concertul Robert Plant. Fascinant!
Ziua am umblat prin Sibiu. Desi in magazinele din oras nu se gaseau albume semnate Jethro Tull, organizatorii au avut grija de acest amanunt. Astfel, prin tot orasul au fost instalate corturi de unde puteai cumpara, albume, tricouri, cani, palarii si multe alte suveniruri inscriptionate cu numele Jethro Tull si Sibiu Capitala Culturala Europeana.
Sincer, astfel de concerte mai vreau! Jos palaria pentru Ian Anderson si pentru trupa condusa de el!

Artistul fara repertoriu

L-am vazut pe Mihai Traistariu in recital la "Mamaia"... Postura de prezentator nu-l prinde. N-a stiut sa-si puna in valoare invitatii in recital. Pe Dorin Topala, fostul coleg din Valahia, l-a expediat rapid desi era ziua omului. Dorin a iesit val vartej din scena, aproape neprimindu-si aplauzele cuvenite din partea publicului. Ma gandesc ca s-ar fi gasit o persoana care sa-l instruiasca pe Mihai in ale prezentarii. Pana la urma este si asta o arta, nu o poate face oricine! Traistariu este artist si ar trebui sa stie cat de importanta este o introducere in scena facuta profesionist. De prezentare depinde foarte mult prima impresie pe care si-o face publicul despre artist, si nu in ultimul rand de ea depinde starea cu care intra in scena un interpret. Asadar, modul in care si-a chemat colegii in scena a fost pentru mine o dezamagire.
Ar mai fi un aspect de discutat. Succesul de la Eurovision l-a propulsat pe Mihai in topurile din Europa, mai nou artistul spera sa patrunda si pe piata din SUA. Ii doresc succes! Totusi, nu pot sa nu observ faptul ca in ciuda succesului cu Tornero, Mihai cam bate pasul pe loc... Iata, a trecut mai bine de un an de cand Tornero a facut senzatie in Europa via Finlanda, si interpretul nu a mai lansat decat o piesa: Dimmi si o no. Ceea ce mi se pare foarte putin. Atentie, nu ma gandesc la aspectul financiar. Dupa cum ati vazut, vuieste presa de milioanele de dolari care ii intra in cont lui Traistariu. Mult mai importanta mi se pare constanta unui interpret. In mod normal, un astfel de succes, ar fi trebuit sa-i aduca lui Mihai colaborari cu duiumul. Ceea ce nu s-a intamplat. Daca stau bine sa ma gandesc, in afara de Cat de frumoasa esti (lansata inainte de Eurovision), Tornero si Dimmi si o no (care nu cred ca va egala Tornero), alte piese nu-mi vin in minte. Am putea spune ca Mihai Traistariu este un artist bun fara repertoriu. In aceste conditii, ma intreb, cat de mult poate "supravietui" un interpret in show-biz?

Ravendark

Joi, 30 august. Sibiu. Piata Mare. Concert Jethro Tull. Pana la ora 21.00 cand britanicii au urcat pe scena, am avut timp berechet pentru o plimbare prin Capitala Culturala Europeana. Uite asa am ajuns in Parcul Astra din Sibiu. Cateva acorduri de chitara mi-au atras atentia, cineva facea repetitii. Aducea un pic cu Phoenix. Curioasa, m-am dus sa vad despre ce este vorba. Afisul era cat se poate de simplu: Classic meets Rock. Atat! Pe o scena micuta cativa instrumentisti faceau probe de sunet. In spatele scenei scria mare pe un banner: RAVENDARK. Muzica avea ceva placut, atragator. Hotarata sa aflu despre ce trupa este vorba am cerut cateva detalii celui de la pupitrul tehnic (singurul om care se afla acolo). Spre ghinionul meu, mai mult decat vedeam pe afis si pe banner, nu a stiut sa-mi spuna. Mi-a ramas insa mintea la acel concert acustic care se pregatea. Seara, am revenit! Vroiam un album sau macar o piesa din concert, prea suna bine. De data aceasta a fost cu noroc. Am vorbit cu organizatorii si cu managerul trupei, apoi cu solistul (Stefan). Un tip frumusel foc, cu simtul umorului care mi-a spus ca trupa Ravendark este din Germania si s-a infiintat in urma cu 12 ani. In muzica lor se regasesc elemente de heavy metal, gothic rock... Rock dur ce sa o mai dam cotita. Insa, show-ul de la Sibiu era diferit: concert acustic! De mult nu am mai plecat de la un eveniment atat de fascinata! Am primit doua albume (unul acustic si unul heavy). Partea amuzanta este ca atunci cand am ajuns acasa am descoperit ca pe albumul cu muzica acustica nu exista nici o piesa interpretata de aceasta trupa. Piesele, in schimb, sunt interesante. Sincer, regret ca nu este macar o piesa de-a lor. Am plecat de acolo cand inca nu se incheiase concertul lor. Daca nu ati ascultat pana acum Ravendark, incercati. In varianta acustica sunt fermecatori. La gothic nu ma pricep foarte bine asa ca, astept parerile voastre!

P.S. Fotografia a fost facuta de fotoreporterul amator, Esme. Multumesc!

Masina timpului

V-am cam neglijat in ultima vreme dar iata, m-am intors cu forte noi. Doua editii, doua generatii diferite. Saptamana trecuta ne-a vizitat Constantin Draghici. Ecourile acestei emisiuni nu s-au stins nici acum, mai multi ascultatori multumind pentru cele cateva ore petrecute in compania marelui interpret. A fost o incursiune in trecut care a trezit multe amintiri celor care ne asculta. Tema emisiunii s-a potrivit perfect: numiti 5 lucruri de care va amintiti cu nostalgie. Si uite asa am aflat ca va amintiti cu placere de emisiunile TV ale lui Bocanet, teatru radiofonic, brifcor, restul... va las sa descoperiti in emisiunea viitoare cand vom citi lista completa.
Ei bine, si daca acum o saptamana am rascolit in sertarul cu amintiri, editia 217 din 1 septembrie, a fost "la zi", tanara generatie punand stapanire pe studioul emisiunii Psihologul muzical. Ne-a vizitat Lucia Dumitrescu. Castigatoarea Trofeului "Mamaia 2007" a contaminat pe toata lumea cu energia debordanta de care a dat dovada. A cantat live cateva piese si din cauza vocii puternice era cat pe-aci sa strice microfonul... Reactiile ascultatorilor dupa ce tanara a interpretat "I will always love you" (Whitney Houston) nu s-au lasat asteptate: daca as fi deschis aparatul de radio in timpul acestei melodii, as fi putut sa jur ca in studio se afla Whitney. Bravo Lucia!, spunea unul dintre ascultatori. Nu am ocolit nici subiectul Mamaia cu bune si cu rele. Doi dintre cei care au intrat in direct au facut o analiza la sange a Festivalului alaturi de Lucia Dumitrescu si Andrei Partos. Nici cei de acasa nu s-au lasat mai prejos si au trimis mesaje in care comentau controversatul festival national de muzica usoara. A reiesit ca si in acest an prezentarea a fost unul dintre punctele slabe. O declaratie socanta a Luciei ne-a pus pe ganduri. Interpreta ne-a marturisit ca obtinerea trofeului Mamaia i-a adus si neplaceri. Unul dintre colegii de scena i-a "urat" solistei sa nu iasa vie din masina castigata. Lucru cu atat mai grav si mai trist cu cat vine din partea unei persoane tinere care ar fi trebuit sa judece altfel lucrurile. Faptul ca avem si astfel de specimene care dau dovada ca nu inteleg nimic dintr-un concurs, ne sperie un pic. De unde atatea orgolii la o varsta atat de frageda?!
Avand doar 17 ani, invitata noastra a venit la Radio insotita de fratele mai mare care a asteptat-o rabdator si a fost mereu cu ochii pe mesajele primite in timpul emisiunii. Astfel, a putut numara o cerere in casatorie din partea unui ascultator din Braila (insa iubitul Luciei a fost pe faza si a trimis un mesaj pentru a-si face simtita prezenta, chiar daca a facut-o discret fara a spune cine este; la scurt timp a si intrat in direct la fel de discret), o invitatie de a canta la nunta si multe, multe felicitari.
Dupa ora 3.00 a urmat Efectiv Subiectiv, rubrica de comentarii pigmentate cu efecte amuzante combinata cu Raspundem cand suntem in stare. Am comentat si am raspuns pana la finalul editiei. Asteptam in continuare propuneri de invitati, sugestii pentru site si piese pe care doriti sa le ascultati in editii viitoare. Fiti pe faza pentru ca va asteapta multe surprize in aceasta toamna!

Revelatii jurnalistice!

Eram in clasa a XII-a cand cineva mi-a spus ca un jurnalist trebuie sa aiba o revelatie in fiecare zi. Altfel, se plafoneaza. Am ridicat spanceana cand am auzit acest lucru... Parea stupid. Cum poti sa te plafonezi cand lucrezi intr-un domeniu atat de dinamic?! Mult mai tarziu, mi s-a dat sansa sa lucrez in presa. Abia acum am inteles ca este vorba de o lupta apriga dusa in fiecare zi. Fie ca vorbim de aflarea subiectelor inedite sau pur si simplu despre modul in care reusim sa fim la zi cu informatiile, lupta exista! Este o competitie continua ale carei reguli exista de cele mai multe ori doar pe hartie. Chiar si asa, odata intrat in hora, nimic nu te poate face sa renunti la meseria vietii. E ciudat cum o lume atat de "pestrita" cum este presa romaneasca, iti poate da atatea satisfactii. Sigur, sunt si deceptii si nereusite dar in momentul in care traiesti o izbanda, totul se schimba. E ca-n reclama cu Red Bull, iti da aripi, te face sa mergi mai departe.
De ce scriu aceste randuri? Astazi, uitandu-ma prin biblioteca, am dat peste o carte care m-a marcat pe viata. Misterul camerei galbene este un roman scris de Gaston Leroux. L-am rasfoit un pic si brusc mi-am amintit ca aceasta este cartea care m-a facut pe la inceputul clasei a IX-a sa-mi indrept atentia catre jurnalistica. Protagonistul acestei carti este un jurnalist, un reporter foarte istet care dezleaga itele incurcate ale unei tentative de omor. Interesant mi s-a parut faptul ca nu a urmarit arestarea vinovatului, ci, pur si simplu, aflarea adevarului. Reporterul de investigatie Rouletabille dezleaga misterul dar il lasa pe vinovat sa scape justitiei. Cu alte cuvinte, isi face perfect treaba de jurnalist sustinandu-si teoria cu probe dar nu-si face un scop din a-l arunca in inchisoare pe vinovat. Asta este treaba justitiei, nu a presei! Rolul presei este acela de a informa cititorii. Incrancenarea dauneaza grav unui ziarist. E o mare gafa profesionala sa muti antipatiile sau ambitiile personale pe foaia de hartie! In momentul in care am terminat de citit acest roman nu am putut sa nu ma gandesc la presa din Romania. O intrebare mi-a incoltit in minte: mai exista spirit justitiar in presa romaneasca din zilele noastre? Sau, a existat vreodata? Uitandu-ma la presa noastra, am vazut aceleasi stiri abordate/comentate in mod diferit de ziare cu orientari diferite. Este clar ca ideologia unei publicatii poate influenta redactarea stirilor si mai ales comentarea lor. Intr-un fel fiecare isi sustine "adevarul lui", dar mai doreste cineva sa prezinte pur si simplu ADEVARUL??? In mintea mea, dreptatea/adevarul nu sunt nici "de stanga" nici "de dreapta". De ce sa rescriem istoria? De ce sa inventam fapte cand putem sa aflam cum au stat lucrurile la un moment dat de la cei care le-au trait. Toate acestea m-au facut sa-mi doresc si mai mult sa aflu raspunsul la intrebarea care nu-mi dadea pace. Pentru o pustoaica de liceu parea destul de greu de aflat un raspuns. Am incercat totusi! Am inceput sa intreb pe Cristi Brancu, Andrei Partos... Brancu nu mi-a raspuns in cadrul paginii dedicate cititorilor in revista VIP. Mult mai tarziu, cand ne-am cunoscut mi-a dat si un raspuns. Andrei a fost mult mai prompt, mi-a raspuns imediat. Apoi, Andrei Partos l-a avut invitat la Psihologul muzical pe Radu Paraschivescu. Nu m-am putut abtine si am intrat in direct pentru a obtine un alt raspuns. Si l-am primit. Va promit ca voi continua sondajul iar cand voi strange cel putin 20 de raspunsuri le voi publica pe acest blog. Poate vom comenta impreuna si vom ajunge la o concluzie.

Trei ore de vis cu Mircea Florian

Flash-back: 15 aprilie 2005, emisiunea Psihologul muzical propunea ascultatorilor o intalnire pe calea undelor cu Mircea Florian, Nicu Covaci, Mircea Baniciu, Tandarica, Ioji Kappl si Dinu Olarasu. Pe scurt, o gasca de prieteni pusi pe sotii, cu o gramada de amintiri pe care le-au impartasit publicului si cu o desaga intreaga de piese indragite de ascultatori.

Au trecut de atunci mai bine de doi ani si iata ca editia cu numarul 215 l-a avut protagonist pe Mircea Florian. Singur de aceasta data! Nu mi-am inchipuit niciodata ca un om despre care stiam atat de putine lucruri, ma poate fascina intratat! Timp de trei ore am simtit ca am in fata o enciclopedie muzicala. Ascultandu-l, nu puteai decat sa taci si sa lasi toate informatiile primite sa-ti inunde creierul! Dialogul dintre Andrei Partos si Mircea Florian a fost savuros: umor, informatie si muzica multa. Am facut salturi in trecut (invitatul si-a amintit de inceputurile de cariera si de spectacolele-performance pe care sustinea prin anii '70-'80) dar si in viitor, Mircea vorbind si despre proiectele pe care le pregateste. Cu promptitudine am rezolvat cererile ascultatorilor, difuzand piesele marca Mircea Florian solicitate cu insistenta, printre care amintim: Veverita subacvatica si La fagadau de piatra.Invitatul a raspuns cu amabilitate si cu jovialitate intrebarilor primite de la ascultatori. Si nu au fost putine deloc! Ne-a parasit la ora 3.00, fagaduind insa ca vom repeta intalnirea.
Dupa ora 3.00 am combinat doua rubrici: Raspundem cand suntem in stare si Efectiv-Subiectiv. Si vreau sa va spun ca "am fost in stare" si in forma si am difuzat si piese solicitate cu multa vreme inainte dar si melodii cerute chiar in timpul emisiunii.
Am avut si o tema si asta pentru ca va pregatim o surpriza. Lucram la un site dedicat emisiunii si avem nevoie de sugestiile voastre. Ne dorim sa venim in intampinarea dorintelor dvs asa ca asteptam sa ne spuneti ce nu ar trebui sa lipseasca de pe site-ul emisiunii. Va multumim! Pentru cei care ne-au intrebat daca mai difuzam secvente din concertele sustinute de marile trupe sau de marii solisti ai lumii, am un mesaj: nu disperati! Nu am uitat de acesta rubrica. Fiti alaturi de noi si veti avea surprize placute!
Inchei prin a va multumi pentru mesajele trimise si pentru fidelitatea fata de emisiunea Psihologul muzical! Ne auzim vineri noapte! O saptamana pe cinste!

In cautarea mea... dialog cu mine insami

Dragii mei,
Va anunt de la inceput ca randurile de mai jos reprezinta insiruirea gandurilor mele. Sa nu va asteptati sa gasiti acolo coerenta. Pur si simplu am scris tot ce mi-a trecut prin minte intr-un anumit moment. Adevarul este ca sunt cam suparata pe mine!

Am pornit un razboi cu mine insami. Vreau sa ma recastig pe mine! Problema e simpla. Am dat-o in bara! Mai ceva ca Nicolita din 3 metri, in meciul cu Bate Borisov... Sau mai bine rectific... o tot dau in bara de ceva timp, i-as putea da lectii lui Nicolita! Nu conteaza domeniul, oriunde, oricand o dau in bara. Daca nu o dau in bara, sigur dau cu bata in balta. Cand mi-e lumea mai draga, fix atunci cand sunt pe cale sa am o reusita, fac ce fac si se termina prost. Daca s-ar iesi la pensie din chestia asta, as avea vechime buna! Poate parea o gluma dar, va asigur, e cat se poate de serios! Stiu ce vreau? DA, STIU: SA FAC PRESA SI SA O FAC BINE! Ce ma retine? NIMIC, AM TOATE PREMISELE SI TOT SPRIJINUL! Atunci unde-i problema?!? Stiu ce vreau, am toate conditiile si totusi... o dau in bara! E drept, o dau in bara doar in anumite aspecte, adica, fac lucrurile pe jumatate. De exemplu, inainte sa plec la un eveniment imi fac o scurta documentare, pregatesc cateva intrebari pentru protagonisti, pe scurt imi stabilesc in minte toate detaliile. Si totusi, ceva se intampla... Mereu uit cate ceva... Desi am impresia ca toate au decurs bine, mai tarziu constat ca am plecat de la respectivul eveniment fara cateva informatii pretioase! Culmea e ca le stabilisem inainte sa plec de acasa... Lipsa aceasta de concentrare ma ucide cu zile! Nu ma mai recunosc! Stiu sigur ca nu eram asa, stiu ce vreau de la viata, faptul ca fac ceea ce-mi place cu adevarat ma stimuleaza si ma face sa simt ca traiesc. Tot ce vreau sa mai stiu este cum pot sa redevin eu, acel om organizat, meticulos, atent la fiecare detaliu, ironic (Doamne, ce mult imi lipseste ironia si sarcasmul pe care le aveam acum 3-4 luni- le vreau inapoi!!!). Vreau sa ma regasesc pe mine! Vreau sa fiu din nou EU si vreau sa evoluez in bine! Bun, macar stiu ce vreau!... Dar asta stiu de mult si vad ca tot nu ma regasesc. Parca-s tampita!!! Asadar, am o problema! Incerc sa-mi dau seama de unde provine aceasta moleseala in gandire. E drept, cateodata ma simt coplesita de probleme. Totusi, stiu sigur ca puterea de a merge mai departe vine din bucuria muncii. Mi-ar fi mult mai greu daca nu as face ceva care ma motiveaza si imi place. Mai nou am inceput sa ma plang... Si chestia asta ma enerveaza la culme! Ma enerveaza faptul ca ma sperii mult prea usor. Imediat intru in panica si nu mai vad solutiile potrivite la problemele care ma asediaza. Reactionez aiurea cand dau peste un necaz, ma port de parca as fi singura care intampina greutati. Nu stiu cum dracu' reusesc sa fiu doborata de orice fleac! Poate aici ar trebui sa mai lucrez. Poate daca reusesc sa raman calma in fata necazurilor, voi gasi mai usor solutii. Ma rog, nu stiu daca acesta este un raspuns... M-am cam saturat sa tot fac experimente pe mine... Mi-ar placea sa fie o reteta universal valabila care sa ma invete cum sa ma regasesc, sau mai curand cum sa depasesc anumite situatii care par fara iesire. Ah, da! Inca un amanunt, bine ar fi sa fac aceste lucruri fara sa dau impresia ca ma plang. Sincer, toate astea imi par al dracului de grele si de incurcate. Poate din exterior situatia pare mai simpla, de aceea am si scris aceste randuri. E frustrant sa stii ce vrei, sa stii ca poti realiza multe, sa-ti doresti sa ajungi departe, sa faci cariera dar sa te lasi doborat de chestii care n-au nici o legatura cu domeniul in care lucrezi. Pentru ca acesta este adevarul, ceea ce ma macina pe mine nu are nici o legatura cu presa, cu faptul ca acesta este domeniul unde vreau sa fac cariera! Am crezut ca daca ma rup cumva de ai mei de acasa, imi va fi mai usor sa ma concentrez asupra mea. Dar tot greu este, nu zic imposibil, doar greu. Cu siguranta ar fi fost mai usor daca si ei s-ar fi rupt de mine... Dar n-au facut-o! Asa ca iata-ma in minunata postura de om cu problemele mele dar si cu alte cateva venite de acasa. Grav este ca structura mea sufleteasca (hai, ca asta e tare, am ajuns sa o spun si pe asta! e cam patetic... dar asta e!) le permite acestor probleme sa-mi afecteze puterea de concentrare acolo unde ma simt cel mai bine, unde sunt ca pestele in apa: la munca! Ok, ok, sunt constienta ca probleme vor fi mereu dar, ma gandesc ca acolo unde apar necazurile apar si solutiile. Daca as putea gandi asa si atunci cand ma confrunt cu necazurile propriu-zise, cu siguranta as aborda altfel situatia. Dar, nu! Eu trebuie sa intru in panica, sa refuz sa mai gandesc si sa ma crizez! Pai, cum naiba sa nu ma afecteze si pe alte planuri?!? Va jur, cateodata m-as lua la bataie! Nu stiu de ce nu o fac, probabil astept sa vina cineva si sa ma pocneasca, poate asa ma trezesc la realitate! Desi, recunosc, asteptarea nu e buna, ar trebui sa trec la fapte imediat. Poate unul din raspunsuri ar fi sa-mi dozez mai bine emotiile si energia (pentru ca din asta am chiar foarte multa). E sacaitor sa stiu ca exista o rezolvare dar eu sunt incapabila sa o vad! Buuun, scriind aceste randuri, parca m-am mai calmat. Ceea ce e un lucru minunat. In ultima vreme am devenit un aspirator de tensiuni. Fac colectie: le strang si pe ale mele (sincer, ale mele chiar n-ar fi multe...) si pe ale celorlalti. Asa ca va rog, daca aveti vreo tensiune aruncati-o aici, le primesc pe toate fara discriminari! :)) Da, asa vreau sa inchei textul acesta, pe dos de cum l-am inceput: CU ZAMBETUL PE BUZE! Poate n-ar fi rau sa am de fiecare data cate un zambet pentru fiecare neplacere! :)

Despre lucruri fascinante...

Uneori, simpli ascultatori pot fi mai activi decat ziaristii cu state vechi in presa. Asta mi-a dovedit una dintre ascultatoarele noastre, Gabriela Petrescu. Dumneaiei i-a lansat o provocare lui Andrei Partos, asa ca de ziua lui! Ce-ar fi daca pe 28 iulie, Andrei ar fi invitatul proprii emisiuni iar ascultatorii ar adresa intrebari. Zis si facut! Odata provocarea acceptata ne-am pus pe treaba. Pentru a face lucrurile cat mai interesante am contactat si cativa artisti dintre cei care au calcat pragul emisiunii, rugandu-i sa se gandeasca la o intrebare cu care sa-l puna in incurcatura pe psihologul muzical (desi majoritatea au protestat cand au auzit cuvantul "incurcatura" spunand ca nu pot face asta pentru ca, pe ei Andrei Partos i-a ajutat mereu, absolut toti au raspuns rugamintii noastre). Unii au intrat in direct (Adrian Berinde, Bodo, Radu Paraschivescu, Mircea Baniciu, Mircea Vintila, Hara, Alina Mavrodin), pe altii i-am inregistrat (AG Weinberger, Calin Pop- Celelalte Cuvinte-, Adi Manolovici) sau le-am notat intrebarile (Angela Similea, Marina Florea, Ada Milea, Adrian Daminescu, Alexandru Andries, Nicu Covaci, Gabriel Dorobantu, Mirabela Dauer, Catalin Maruta, Trupa Veche). A fost o reala placere sa lucrez alaturi de Gabriela Petrescu! Rar am vazut o persoana care sa se implice cu atata energie intr-un proiect. Amadoua ne-am dorit la fel de mult sa iasa totul bine, in ce masura am reusit o pot spune doar ascultatorii. Initial nu am vrut sa-i dam intrebarile stranse lui Andrei. Vroiam sa fie totul o surpriza. Si partial, chiar asa a fost pentru ca Andrei a vazut inainte doar intrebarile notate si inregistrate. Interventiile in direct au fost savuroase pentru ca nici Andrei, nici eu si nici Gabriela nu stiam ce vor intreba artistii. Unde mai pui ca momentul trupei Hara nu era prevazut in desfasurator si nu aveam pregatita o piesa din repertoriul lor. Baietii au sunat si au zis ca vor sa intre in direct pentru a-i canta La Multi Ani sarbatoritului (sarbatorit in avans pentru ca ziua lui este pe 31 iulie). Nu am ezitat nici o clipa si i-am bagat in direct. Problema piesei a fost rezolvata cu ajutorul colegilor din regia de emisie. A fost o editie halucinanta. Mesajele de la ascultatori au curs pe banda rulanta astfel incat m-am trezit ca este ora 4 dimineata si ca inca mai am o gramada de mesaje/intrebari de trasmis. Practic habar nu am cand a trecut timpul. S-a discutat foarte mult, Andrei raspunzand intrebarilor primite de la artisti dar si de la ascultatori iar muzica (in mare masura piese care au fost difuzate la Radio-Vacanta Costinesti) a completat totul in cel mai fericit mod. Pana la ora 4.00, Gabriela Petrescu s-a aflat in studio alaturi de el jucand rolul moderatorului. Conform mesajelor primite de la ascultatori, s-a descurcat foarte bine!
Aceasta emisiune mi-a oferit sansa de a-i vedea la lucru atat pe prezentatorul/moderatorul- Andrei Partos, cat si pe invitatul- Andrei Partos, omul senzational care iti poate raspunde la multe intrebari cu conditia sa le ai la tine. Cea de-a doua postura ma incita mai mult dar ma si inhiba un pic pentru ca sunt constienta ca mai am multe de invatat. Recunosc, interviurile m-au atras mereu. Faptul ca detii puterea, conducand un dialog, ca pui fel de fel de intrebari "storcand" invitatul de informatii imi incita mintea. Asta vreau sa fac! Imi doresc sa cresc atat de mult din punct de vedere profesional incat sa devin un partener de discutie potrivit pentru oricine. Mi s-a parut de-a dreptul fascinant sa am in fata mai bine de 4 ore, un om care are atat de multe de spus. Si trebuie sa recunosc ca a vorbit foarte mult. Am aflat despre Costinesti si muzica difuzata la Radio-Vacanta, am vorbit si despre fenomenul radio si am ajuns intr-un final si la chestiuni psihologice. Andrei a jonglat cu cele doua functii pe care le-a indeplinit in aceasta emisiune, scotand lucruri inedite de la cei care au intrat in direct (apropo, prima interventie in direct a fost cu Dan Leonte cel care se ocupa de editia din acest an a Romanian Top Hits de la Bacau) si raspunzand dupa cum cerea situatia (ba cu umor, ba serios) la cele mai multe intrebari. Si asta pentru ca timpul nu i-a permis sa raspunda tuturor. O va face cu siguranta data viitoare.
In incheiere mai spun doar atat: La Multi Ani, Andrei! Sa fii sanatos si sa ai parte numai de lucruri frumoase si bune!

"Psihologul muzical", pasul 211

211 editii a strans emisiunea Psihologul muzical difuzata pe Radio Romania Actualitati. Vinerea trecuta, invitat in studio a fost Berti Barbera. S-a discutat despre Taverna, emisiune proaspat reintrata in grila TVR, Festivalul de la Garana unde Berti & 4Given au sustinut un recital, despre posibile viitoare concerte in Romania, si bineinteles, despre show-ul The Rolling Stones, eveniment consumat cu doar cateva zile inainte. Prin telefon, Robert Turcescu ne-a povestit cum a trait intalnirea cu formatia Rolling Stones. Au fost 4 minute si jumatate traite la intensitate maxima cu batai de inima puternice dar care s-au sfarsit in cel mai fericit mod: de acum inainte fotografia cu legendele Stones va sta la loc de cinste in casa lui Turcescu. Si trebuie sa-l credem pe cuvant pentru ca nu ne-o poate arata. Indicatiile primite de la staff-ul The Rolling Stones au fost stricte: fara miscari bruste si manifestari exuberante in preajma Stones-ilor, iar fotografia alaturi de membrii trupei nu poate fi facuta publica sub nicio forma.
Si Mircea Baniciu ne-a impartasit impresii de la marele concert din 17 iulie. Starea euforica a lui Keith Richards din timpul concertului nu a fost uitata de cantaret. Desi nu a vrut sa spuna daca stie astfel de cazuri printre colegii de breasla, cu umoru-i binecunoscut, Baniciu a recunoscut ca lui i s-a intamplat o data sa urce pe scena dupa ce a consumat oaresce licori bahice... "Eram intr-un club si am fost incurajat sa beau niste vodka inainte de concert. Partea cea mai grea a fost ca trebuia sa stau pe un scaun inalt pe care nu aveam prea multa stabilitate, oricum... Am cantat alaturi de public, de fapt ei au cantat mai mult decat mine. La final nu stiam cum sa cobor de pe scaun. A fost singura data cand mi s-a intamplat acest lucru". Momentul a fost savuros iar Mircea Baniciu merita felicitari pentru sinceritate. Nu sunt multi cei care ar fi povestit deschis si cu umor astfel de patanii.
O alta interventie in direct, de data aceasta din partea unui ascultator, ne-a amintit ca in luna iulie Sighisoara este Capitala Folk-ului. Am aflat cateceva despre participantii la Folk Fest Sighisoara (festival care s-a desfasurat intre 20-22 iulie) dar si despre recitalurile si problemele de organizare ale Festivalului Sighisoara Medievala, care va avea loc intre 27 si 29 iulie.
Muzica a fost din belsug. Berti Barbera ne-a propus piese de pe albumele lui ba chiar, am organizat si un concurs prin care doi ascultatori au castigat CD-ul Flick-Flack semnat Berti Barbera & 4Given. Am ascultat mult Rolling Stones, Julio Iglesias (pentru ca interpretul se afla in turneu prin Romania), Alice Cooper, Sfinx (cu Dan Andrei Aldea solist)- "Fii soarelui" si multe altele.
Trebuie sa va spun ca am avut si ascultatori suparati. Un domn din Bucuresti si-a exprimat profunda nemultumire cu privire la faptul ca vorbim atat de mult despre concertul The Rolling Stones... In opinia dumnealui, din 1965 incoace aceasta trupa se inscrie la categoria "manelistii rock-ului"! Mult mai buni i se par Deep Purple, de exemplu. De ce sa nu discutam despre ei?? De ce sa nu dam mai multe piese cu ei?? Trec peste exprimarea "eleganta" si modul in care a ales sa-si spuna opinia, e mai putin important. Altceva m-a enervat. Pentru el nu a contat absolut deloc faptul ca in cadrul acestei emisiuni a avut ocazia sa asculte de cateva ori Child in time. INTEGRAL!! Cum se face ca aproape niciodata nu apreciem cand primim ceva? Nu mai stim sa ne bucuram cand auzim intr-o emisiune de radio ce ne place? Prea des reactionam doar atunci cand NU primim muzica preferata. Uitam mereu ca in afara de noi mai sunt si altii care asculta si care poate, apreciaza ceea ce aud. Mergem pana acolo incat ne suparam daca nu primim piesa solicitata pe loc! E oare normal? Ma exaspereaza si argumentul pe care-l aduc unii in discutie: platim abonament la postul public si avem dreptul sa ascultam ce vrem. Avand in vedere ca nimeni nu este scutit de plata acestui abonament, ma intreb unde am ajunge daca toti am proceda la fel?! Uitati, dragilor, ca noi nu functionam in regim de tonomat iar, fiecare emisiune are un realizator! In plus, Psihologul muzical este una dintre putinele emisiuni care tine cont de cerintele ascultatorilor. Propunerile de invitati/piese sunt notate si rezolvate pe parcurs. Tocmai de aceea nu inteleg reactiile unora. E mai usor sa criticam fara fond decat sa ne bucuram pur si simplu atunci cand primim ceea ce asteptam?? Voua cum vi se pare?

Magia Rolling Stones

Marti, 17 iulie. Ora 19.30. Stadionul "Lia Manoliu" arata ca un furnicar. Emotia intalnirii cu legenda rock The Rolling Stones se simtea pe fiecare centimetru patrat al "Nationalului". Caldura sufocanta, aproape insuportabila. Nici un pic de umbra. In incinta stadionului doar 7 puncte de vanzare a bauturilor racoritoare non-alcoolice si a berii. Cozi interminabile si nervozitate maxima si de partea vanzatorilor si a cumparatorilor. Probabil din prea multa grija pentru sanatatea noastra, sucul si apa erau servite la temperatura atmosferei de acolo doar berea era rece. Cand am pasit pe gazon, pe scena evolua trupa britanica The Charlatans. Cele cateva piese pe care le-am ascultat din recitalul lor, m-au facut sa-mi doresc sa ascult si altele. Muzica buna, antrenanta, genul acela care ti se lipeste de suflet imediat si nu da semne ca ar vrea sa plece prea curand. Oamenii adunati in fata scenei pareau incantati de concertul oferit de The Charlatans. Unii ii stiau de cand s-au lansat (adica din anul 1989) si s-au declarat multumiti de modul in care a evoluat trupa in toti acesti ani, altii, dimpotriva, ii vedeau pentru prima data iar la finalul recitalului au tras o concluzie: "nici nu stiu cand a trecut timpul cu astia pe scena, parca nici asa cald nu mi-a mai fost".
Ora 20.45. Cu greu mai poti zari un loc liber in tribune. Pana si pe gazon e greu sa te misti. Pentru cei peste 50.000 de oameni a fost, probabil, cea mai lunga jumatate de ora. Asteptarea a luat sfarsit la 21.20 cand pe "Lia Manoliu" s-au stins luminile. Sase minute mai tarziu un superb foc de artificii secondat de jocuri de lumini a anuntat intrarea in scena a Stones-ilor. Ce a urmat este istorie. Sincer, la acest concert am ajuns dintr-o intamplare, cu foarte mult noroc. Nu eram si nici nu sunt fan Rolling Stones. M-am dus acolo si,recunosc, nu stiam la ce sa ma astept. Auzisem multe despre concertele lor de la oameni care ii mai vazusera. Povestirile lor erau impresionante dar va asigur ca este cu totul altceva atunci cand traiesti live un concert The Rolling Stones. Nu ai cum sa ramai indiferent la ceea ce vezi. Jagger & Co respira entuziasm prin toti porii. Explozia de vitalitate afisata de ei pe scena se transmite in mod automat publicului. Nimic nu este lasat la voia intamplarii. Fiecare detaliu conteaza, piesele fiind sustinute de imagini sugestive, jocuri de lumini sau efecte pirotehnice. Intr-una din emisiunile lui Andrei Partos, Mirabela Dauer spunea ca si-ar dori ca trupele/solistii care ne viziteaza tara sa incerce macar sa adreseze publicului cateva cuvinte in limba romana. Ei bine, dorinta i s-a indeplinit pe deplin! Nici nu conteaza daca Mick Jagger avea sau nu un prompter de pe care a citit replicile in limba romana. Simplul fapt ca a invatat sa pronunte cuvintele atat de bine, a impresionat pe toata lumea. Solistul a inceput cu: "Buna seara Bucuresti! Salut Romania!" si tot show-ul a fost presarat cu replicile: "Ma bucur sa fiu aici pentru prima data", "Multumesc pentru aceasta calduroasa primire", "Haideti sa ne distram, cantati cu mine!", "Ce bine e aici! Sunteti frumosi!", "Ma simt excelent!", "Va iubesc, va iubesc! Romania te iubesc!". Poate cel mai reusit moment a fost acela in care si-a prezentat colegii de scena. Cand a ajuns la Linda Fischer (backing vocals) ne-a demonstrat ca are simtul umorului spunand in romana: "Ce rochie frumoasa dar ce pantofi ieftini". La sfarsit ne-a urat: "Noapte buna la toti!". Un alt moment cheie al show-ului s-a consumat pe la mijlocul concertului atunci cand platforma mobila cu care era dotata scena, s-a deplasat pana la mijlocul terenului, aducand trupa in mijlocul multimii. Aproape in aceiasi clipa sute de blitz-uri au declansat pentru a imortaliza momentul. Au cantat "Satisfaction" din mijlocul fanilor si un stadion intreg a fredonat piesa cu ei.
Mi-a ramas intiparit in minte si momentul lui Keith Richards. Pentru a-i da timp lui Mick sa se schimbe, chitaristul a interpretat doua piese. Nici acum nu mi-a disparut din minte refrenul melodiei "You've got the silver", vocea si atitudinea lui Keith in acel moment. L-as reasculta intruna!
La 23.12 Mick Jagger si-a luat ramas bun de la noi. Dupa mai bine de un minut de aplauze furtunoase, The Rolling Stones au revenit pe scena si au cantat "Brown sugar". Finalul a fost la fel de exploziv ca inceputul: focuri de artificii, efecte pirotehnice si jocuri de lumini. Au urmat 6 minute in care publicul i-a strigat, a aplaudat frenetic si a tropait zguduind din temelii tribunele de pe "Lia Manoliu". Nu au mai revenit, noi insa am ramas cu amintiri extraordinare si cu o lectie predata in stil britanic despre ceea ce inseamna un show complet. Multumim Rolling Stones!

Bestialii de la B' Estival!!!!

Duminica s-a tras cortina peste prima editie a B' Estivalului. Si ce editie! In cele trei zile de festival oferta muzicala a fost extrem de variata. Si publicul a fost foarte receptiv din acest punct de vedere. Am vazut foarte multi oameni care pur si simplu au venit pentru a se bucura de muzica. Recunosc ca mi-am dorit sa merg la B' Estival pentru a-l vedea pe Alice Cooper. Nu stiam prea multe despre ceilalti artisti. Dar,am ramas placut impresionata de Yonderboi. Ei au cantat vineri, 29 iunie, pe scena Heineken de la ora 18.30 pana la 19.10, la recitalul lor asistand in jur de 3.000 de persoane. Si au fost foarte bine primiti de public. Din sondajele pe care le-am facut in prima seara, a reiesit ca cele mai asteptate recitaluri au fost: Hooverphonic, Morcheeba (care din dorinta de a se imprieteni mai repede cu publicul au uitat unde se afla si au spus "Thank you Budapest!". Ceea ce nu ar fi trebuit sa fie o problema cata vreme facem parte din marea familie europeana. Publicul insa nu a fost de acord si a taxat cu huiduieli greseala.) si, bineinteles, Faithless. Partea frumoasa a serii este ca am asistat la cateva recitaluri "vii". De exemplu, concertul Morcheeba s-a evidentiat prin faptul ca membrii trupei au comunicat constant cu publicul. Au facut complimente fetelor, au remarcat o domnisoara/doamna roscata si l-au salutat si pe iubitul/sotul care ii era alaturi. S-a vazut ca s-au simtit bine pe scena si starea lor s-a transmis si in randul publicului. Bravo Morcheeba!

Cea de-a doua zi (sambata, 30 iunie) a fost rezervata altor nume de referinta: Kasabian, Reamonn si Pink. Cei dintai au urcat pe scena Click Net la ora 19.00. A fost un recital antrenant urmarit de 5000 de persoane, in marea majoritate tineri pusi pe distractie. Au cantat printre altele "By my side", "The last trip" reusind sa creeze o atmosfera superba! Pe masura ce ne apropiam de recitalul Pink, portile de acees in incinta Romexpo erau luate cu asalt de fanii interpretei. Poate cel mai tanar fan de acolo era o fetita in varsta de 7 ani. Venise devreme impreuna cu mama (era la Romexpo inca de la ora 17.30) si se inarmase cu rabdare si cu un carton mare pe care scrisese artistic: I love Pink.

Si iata-ne ajunsi si in ultima seara a festivalului. Ziua de duminica, 1 iulie, a fost sinonima cu ROCK-UL! Brusc parcarea Romexpo a devenit o mare de oameni imbracati in negru. Amatorii de gen s-au infiintat in fata celor doua scene asteptandu-si idolii. Si nu-i bai, au avut mult de asteptat in soare. Noroc ca s-a inventat berea rece care, intre noi fie vorba, a curs din plin. Si uite asa au trecut rockerii peste concertul Wu-Tang Clan. Hip-hoperii au trait insa, la intensitate maxima recitalul lor. Chiar daca baietii au avut probleme cu sunetul (la un moment dat lait-motivul recitalului a fost cuvantul "sabotaj"), au iesit din incurcatura cantand "la rece" cu publicul. Spectatorii au dat din maini, din cap si au repetat mecanic toate textele pieselor. Pe scurt, s-au distrat cum au stiut mai bine! Va dau si un amanunt de culise. Dupa recital, Wu-Tang Clan au venit in randul spectatorilor dand sute de autografe si pozandu-se alaturi de fani. Ceea ce i-a umanizat in ochii multora.

Rockerii s-au trezit din amorteala la ora 20.53. Atunci si-a inceput show-ul Alice Cooper pe scena Heineken (desi in program scria 20.45 pe scena Click Net). Din scenografia concertului nu au lipsit: sangele fals, sabii, bastoane, spanzuratoare, o mireasa si o prostituata (jucate de fiica lui Alice Cooper, Calico), pistoale, papusi gonflabile, sau camasi de forta. Nimic nu anunta momentul istoric la care urma sa luam parte. Cea de-a treia piesa din concert, "I' m eighteen", a starnit ovatiile publicului. Parca de nici unde, pe la jumatatea piesei, a aparut pe scena Marilyn Manson. "Inghetat" de uimire publicul a reactionat greu, oamenilor nevenindu-le sa creada ca este adevarat. Manson si Cooper s-au imbratisat si au incheiat piesa cantand in duet. Am mai ascultat "School' s out", "No more Mr. nice guy" sau piese mai noi precum "Lost in America". La bis Alice Cooper a cantat "Poison" (care a facut deliciul publicului spectatorii cantand vers cu vers piesa) si "Elected" (la finalul careia a fluturat steagul Romaniei indemnandu-ne sa-l votam!). Nu pot sa trec asa usor peste solo-ul de baterie din recitalul lui Alice Cooper. Bateristul si-a demonstrat maiestria electrizand publicul pret de cateva minute bune! Trebuie sa va mai spun ca spectatorii au plecat de acolo cu suveniruri pretioase: doua dintre bastoanele folosite de Alice in show au ajuns in mainile a doi viteji. Si spun asa pentru ca s-au dat adevarate lupte pentru a le castiga, baietii s-au imbrancit si si-au "scapat" si cativa pumni. Au mai ajuns in public si multe pene de chitara sau bete de tobe.

La 22.53 scena Click Net i-a apartinut lui Marilyn Manson (desi in program scria ca recitalul va incepe la 22.30). Muzica s-a imbinat in cel mai fericit mod cu sunetul, spectacolul de lumini si imaginile proiectate pe cele doua ecrane. Si chiar daca mai toate ziarele au catalogat show-ul lui Manson ca fiind sub asteptari si au spus ca a fost dezamagitor pentru fani... Mie nu mi s-a parut chiar asa! Am vazut o multime de peste 20.000 de oameni care s-au simtit bine atat la Alice Cooper cat si la Marilyn Manson. I-au aclamat pe amandoi, au cantat si s-au simtit liberi pe durata celor doua super-concerte. Ce poate fi mai bine de atat? Nu sunt de acord nici cu cei care au zis ca Alice Cooper nu ar fi avut ce sa caute la acest festival. Si asta din cauza ca ar fi ba "obosit", ba "prafuit"... Si daca imi amintesc bine, tocmai Marian Ionescu o spunea intr-un interviu... Reactia publicului i-a demontat spusele. Spectatorii (si retineti, au fost foarte multi tineri!) au trait aceste recitaluri la cote maxime! Ce poate fi mai relevant??? Istoria (in cazul nostru Alice Cooper) trebuie respectata pentru ca fara ea nu am fi evoluat asa cum am facut-o! Ce-ar fi fost Manson fara Cooper? Si pana la urma amandoi au revolutionat genul (unul l-a inventat, celalalt l-a innoit). Si mai este ceva. Muzica evolueaza atat de rapid, incat oricare dintre artisti, risca sa fie pentru unii sau altii "prafuit" sau "obosit". Nu credeti?

Fratilor, un singur lucru nu mi-a placut la B' Estival. S-a vrut un festival in stil european (si din punct de vedere muzical are toate sansele sa fie asa) dar caracterul mioritic si-a lasat urme adanci in cele 3 zile de festival. Ceea ce au lasat spectatorii in urma a fost dezamagitor: munti de pahare de suc si bere, farfurii de plastic (din care au mancat mici, frigarui, etc) si pachete de tigari... Degeaba organizatorii au dotat parcarea Romexpo cu cateva containere de gunoi numai bune de folosit. Prea putini au fost aceia care au bagat de seama prezenta lor. Cei mai multi au preferat sa arunce gunoaiele pe unde le-a venit! La un moment dat abia daca mai aveai unde sa pui piciorul fara sa calci pe ceva... Trist!

Angelisme....

Emisiunea Psihologul muzical a ajuns la cea de-a 207-a editie. Pe 23 iunie, oaspete in studioul Radio Romania Actualitati a fost Angela Similea. Nu puteam decat sa-mi imaginez cum va decurge emisiunea... Dar, sincer va spun, desi stau bine la capitolul imaginatie, de data aceasta nu am prevazut nimic. Am asistat la cea mai "vie" emisiune. Am transmis in eter peste 100 de mesaje de la ascultatori pentru Doamna Muzicii Usoare Romanesti (mesaje primite prin telefon, SMS si mail), si cu siguranta ar fi fost mult mai multe daca interpreta ar fi ramas si in ultima ora de program. Habar n-am cand au trecut cele patru ore pe care le-am petrecut in compania Angelei. Am ascultat piese de pe cel mai nou material discografic al solistei, Anii '70 Vol 1, si ne-am bucurat de un dialog incitant si plin de umor intre Andrei Partos, gazda emisiunii, si invitata. S-a vorbit despre muzica de ieri dar si de azi, despre omul- Angela Similea, despre filmele in care a jucat solista sau rolurile pe care si-ar fi dorit sa le interpreteze. Cei care au intrat in direct, si nu au fost putini, s-au intrecut in a-i adresa cantaretei intrebari care mai de care mai interesante. Angela i-a ascultat pe toti si a raspuns fiecaruia cu zambetul pe buze. Nimeni si nimic nu a scos-o din aceasta stare, fiind la fel de fresh si la ora 00.15 si la 04.00. Dragii mei, este imposibil sa nu fi auzit vreodata de angelisti... Si daca nu ati auzit, nu-i nimic, va explic imediat despre cine vorbim. Unul din mesajele venite prin SMS, era semnat de doua ascultatoare din Ardeal si suna cam asa: Angela= har divin, unul din lucrurile acelea care fac lumea mai frumoasa si care e parca din toate timpurile, de o straveche si lunga pretuire; Angelistul= o fiinta frumoasa, amabila, rara, minunata, plina de candoare si statornicie; Angelismul= curent al anilor '70-2000, cu parfum de romantism si stari ale sufletului in continua visare. Antoaneta si Salvina. Si ca sa vedeti ca nu-i de gluma cu angelistii, va dau un amanunt de culise. Solista a venit insotita de Simona Dutescu, angelista-sefa, dupa cum a numit-o in gluma Andrei Partos. Simona a fost numai ochi si urechi la tot ceea ce se intampla in jur: a fost atenta la discutiile din studio, s-a bucurat de fiecare mesaj primit de favorita ei, a facut poze si s-a imprietenit cu cei din regia de emisie. Nu va mirati! Asa sunt angelistii, mereu aproape de idolul lor. Mai vreti un exemplu? Unul din mesajele care mie mi-a placut in mod deosebit a venit tot din partea unui angelist. Va redau un fragment: Angela sa ramai regina muzicii si magnolia cantecului asa cum ne esti de o eternitate si vei dainui cat toata vesnicia. Cu Angelire si Simileala cel ce Angeleste Similindu-se pe altarul numit simplu si firesc Angela Similea, Angel Simileanu. Si cu asta am spus tot despre atmosfera celor patru ore.
Dupa ora 04.00 ne-am mai achitat din datorii. Am difuzat piese cerute de ascultatori. Unii au raspuns prompt si trebuie sa recunoastem ca acest lucru ne bucura mult. E foarte important pentru noi sa stim daca ati fost pe receptie si ati ascultat melodia ceruta. De asemenea am continuat concursul serii. Pentru ca, la inceputul emisiunii, am lansat un concurs in urma caruia doi ascultatori vor primi invitatii la concertul Tori Amos si la recitalul sustinut de grupul cubanez Septeto Nacional Ignacio Pineiro. Foarte multi ascultatori au raspuns corect la cele doua intrebari adresate de Andrei Partos. Castigatorii vor fi anuntati in editia viitoare. Asa ca fiti pe faza!
Le multumim tuturor celor care au "incins" liniile telefonice, au blocat telefonul mobil cu SMS-uri si au trimis mailuri cu tona. Pentru ca trebuie sa recunoastem ca de cand a dat navala tehnica peste noi, primim din ce in ce mai multe mailuri. Toti ascultatorii nostri au salutat faptul ca in sfarsit Radio Romania se poate asculta on-line pe site-ul institutiei. Prieteni, va asteptam in continuare cu mesaje, de preferat critice, cu preferinte muzicale, cu propuneri de invitati sau cu sugestii de orice fel.
Nu inchei fara a va semnala o promisiune facuta de realizatorul emisiunii. In aceasta vara, dragii mei, Psihologul muzical va va aduce in casa atmosfera din concertele live sustinute de trupe/solisti de talie mondiala. Asta pe langa alte surprize pe care le veti descoperi pe parcursul verii.

Scrisoare deschisa catre idolii generatiilor de ieri si de azi

Dragii mei,

Simt ca trebuie sa o fac si pe asta. N-as vrea sa va jignesc dar e bine sa retineti ca nu-mi pasa ce ganditi sau cum interpretati randurile mele. Cineva tot trebuie sa spuna adevarul, cineva trebuie sa rupa lantul autocenzurii si trebuie sa-si strige nenorocirile si bucuriile. De ce sa nu recunosc, poate am tacut prea mult, acum pot, am curajul sa izbucnesc, am puterea sa spun cu voce tare ce cred, ce simt fara spaima de a jigni pe cineva.
N-am fost niciodata fanul inrait al unei formatii sau al vreunui artist. N-am colectionat niciodata postere, articole din presa sau autografe de la artisti. In schimb, intotdeauna mi-a placut sa ascult muzica. De orice fel. Cel mai bun prieten de-a lungul timpului mi-a fost Radioul. Nu-mi scapa nici o emisiune muzicala. Imi notam (si imi notez si acum) titlurile pieselor care imi plac, pastrez si azi zeci de casete inregistrate (mai bine sau mai prost) de mine de la radio. Si asta din pasiune pentru muzica! Ca doar nu ma obliga nimeni sa fac aceste lucruri. Mi se pare normal ca un om pasionat de muzica (sau de orice alt domeniu) sa fie intr-o continua cautare. Mai ales cand acel om este un solist vocal sau un instrumentist care traieste din muzica. Pentru ei, informarea este vitala! Tocmai de aceea am fost foarte dezamagita in momentul in care am inceput sa lucrez in presa si am luat contact cu lumea artistica. M-a dezamagit crunt ignoranta si lipsa acuta de informare de care "sufera" unii dintre artistii pe care pana nu demult ii priveam cu admiratie. Mi se pare intrucatva penibil ca un artist sa nu asculte emisiuni muzicale radiofonice (spun radiofonice pentru ca trebuie sa recunoastem ca televiziunile au scos din grila acest gen de programe), care nu doar ca le promoveaza propriile creatii muzicale dar sunt si o buna sursa de informare. Acolo afla cand apar albume noi pe piata internationala si autohtona, ca sa nu mai spun ca cei mai tineri au ocazia (rara!) sa asculte si muzica anilor '60, '70 sau '80. Un lucru deosebit de util pentru tinerii cantareti sau instrumentisti, nu de alta dar multi au impresia ca au inventat roata. Ascultand astfel de emisiuni ar reveni cu picioarele pe pamant. In schimb, cand distinsii artisti sunt invitati pe la diferite emisiuni TV, se plang in mod constant ca nu li se da sansa sa se adreseze publicului. Si atunci, imi pun firesc o intrebare: cum se face ca unii dintre idolii nostri (pentru ca trebuie sa intelegeti ca nu toti sunt asa) se complac in ignoranta? De ce mai degraba se plang ca nu sunt bagati in seama de unele posturi radio-TV, in loc sa aprecieze putinele emisiuni care ii difuzeaza constant? De ce sa pozezi in victima mereu? Concluzia e simpla si intrucatva dureroasa. Ascultatorii, iubitorii de muzica, sunt adesea mult mai preocupati de pasiunea lor decat cei care incearca prin evolutii scenice sa ne faca sa vibram alaturi de ei.
Repet, nu am fost niciodata un fan sadea si nu-mi pare rau. Din contra! Cu siguranta as fi fost de 10 ori mai dezamagita de aceasta descoperire daca as fi venerat un anume artist.
Aveam nevoie de cineva care sa ma scuture. Aveam nevoie de cineva care sa-mi dea un sut. Aveam nevoie de cuvinte grele care sa ma trezeasca din amorteala. Le asteptam si iata ca au venit la timp, cred eu.
Asadar, dragi artisti care va regasiti in aceste randuri, nu sunt un fan al vostru, nu sunt fanul nimanui dar... ma revolta cand va vad la televizor plangandu-va de "nedreptatile" pe care le indurati. Odata va credeam. In timp, am inteles ca poti trage concluzii abia dupa ce asculti toate partile implicate. Si ce efect au avut toate acestea asupra mea! Poate radeti, poate aveti impresia ca m-am ticnit! Asa pare din randurile de mai sus. Dar... nu, abia acum m-am trezit! Si ce frumoasa e lumea! Cred ca aici imi este locul!
Scriu aceste randuri pentru ca tin prea mult ca cineva, oricine, sa-mi afle gandurile. Poate mai exista si altii care gandesc la fel, poate nu... Prea multi poate. Un lucru e cert: am participat la concertele voastre dar nu v-am simtit niciodata prea apropiati, poate de aceea nu am simtit niciodata nevoia sa va cer autografe. Acum... ce mai conteaza?! Oricum pe voi nu am sa va inteleg niciodata! Dar, pe cine intereseaza?! In fond... accept ranile dezamagirii in speranta ca vom fi cat mai buni pe viitor. Va multumesc anticipat!
EU